POARTA CEA STRÂMTĂ CARE CONDUCE LA VIAȚĂ

LECTURA I
Eu voi ocroti această cetate, o voi salva de dragul meu şi al slujitorului meu David!
Citire din cartea a doua a Regilor 19,9b-11.14-21.30-36
În zilele acelea, Senaherib, regele Asiriei, a trimis mesageri la regele Ezechia, zicând: 10 “Aşa să-i spuneţi lui Ezechia, regele lui Iuda: «Să nu te înşele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‘Nu va fi dat Ierusalimul în mâinile regelui Asiriei’. 11 Iată, ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa?»” 14 Ezechia a luat scrisorile din mâna mesagerilor şi le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechia le-a deschis înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat înaintea Domnului şi a zis: “Doamne Dumnezeule al lui Israel, care şezi peste heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu pentru toate stăpânirile pământului! Tu ai făcut cerul şi pământul. 16 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi ascultă! Deschide-ţi, Doamne, ochii şi vezi! Ascultă cuvintele lui Senaherib pe care le-a trimis ca să-l insulte pe Dumnezeul cel viu! 17 Este adevărat, Doamne, că regii Asiriei au distrus popoare şi ţări. 18 I-au dat pe zeii lor în foc, căci ei nu erau dumnezei, ci lucrarea mâinilor oamenilor din lemn şi din piatră. Şi au pierit. 19 Acum, Doamne Dumnezeul nostru, eliberează-ne din mâna lui! Şi vor şti toate stăpânirile pământului că numai tu, Doamne, eşti Dumnezeu”. 20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să-i spună: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaherib, regele Asiriei». 21 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui: «Te dispreţuieşte şi râde de tine fecioara, fiica Sionului. În urma ta dă din cap fiica Ierusalimului. 30 Cei scăpaţi ai casei lui Iuda care au rămas din nou vor prinde rădăcină dedesubt şi vor da rod deasupra. 31 Căci din Ierusalim va ieşi un rest şi cei scăpaţi din muntele Sionului. Iată ce va face zelul Domnului Sabaot!» 32 De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva regelui Asiriei: «Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeţi în ea; nu va sta înaintea ei cu scuturi şi nu va ridica şanţuri împotriva ei. 33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta. Oracolul Domnului! 34 Voi ocroti cetatea aceasta ca s-o eliberez de dragul meu şi de dragul lui David, slujitorul meu»”. 35 În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineaţa, iată, toţi erau trupuri moarte! 36 Atunci Senaherib, regele Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors. A locuit la Ninive. În timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său Adramelec şi Sareţer, fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în ţara Ararat. Şi a domnit Esar-Hadon, fiul lui, în locul său.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 47(48),2-3a.3b-4.10-11 (R.: cf. 9d)
R.: Dumnezeu a întărit cetatea sa pentru totdeauna.
2 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda
în cetatea Dumnezeului nostru.
3a Muntele său cel sfânt este cea mai frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ. R.
3b Muntele Sion, în partea de miazănoapte,
este cetatea marelui rege.
4 Dumnezeu, în palatele sale,
este cunoscut ca un loc de refugiu. R.
10 Ne gândim la îndurarea ta, Dumnezeule,
în templul tău.
11 Ca şi numele tău, Dumnezeule,
tot la fel, gloria ta se întinde până la marginile pământului;
dreapta ta este plină de dreptate. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) “Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,6.12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu daţi cele sfinte câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! 12 Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii. 13 Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! 14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, mi-ai încredințat daruri inimaginabile. Am devenit administrator al sacrului. Am primit darul natural al vieții și darul supranatural al vieții veșnice. Primesc Trupul și Sângele Fiului tău în Euharistie și îndurarea ta în Sacramentul Sfintei Spovezi. Nu mă lăsa să irosesc aceste daruri, însă călăuzește-mă să le folosesc pe drumul strâmt, către tine.
Încheierea Predicii de pe Munte și Regula de Aur
În capitolul al șaptelea din Evanghelia după Sfântul Matei, Isus încheie Predica de pe Munte cu o serie de considerații despre cum ar trebui să trăim ca membri ai Împărăției lui Dumnezeu. Evanghelia pe care Isus a predicat-o și Împărăția pe care a instituit-o sunt sfinte și sunt ca niște perle care ne-au fost încredințate. Isus ne poruncește să nu abuzăm de aceste daruri și să nu le irosim. Nu trebuie să profanăm ceea ce este sacru. Isus își rezumă învățătura din Predica de pe Munte la regula de aur: „tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei”. În cele din urmă, ceea ce ne dorim este iubirea – să fim într-o relație de iubire cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre. Ne dorim ca Dumnezeu și ceilalți să fie milostivi cu noi, așa că suntem chemați să fim oameni ai îndurării. Dorim să fim iertați de Dumnezeu și de ceilalți, și astfel suntem îndemnați să iertăm. Vrem ca Dumnezeu și ceilalți să fie sinceri, credincioși și corecți, și astfel suntem îndemnați să fim sinceri, credincioși și corecți. Vrem ca și ceilalți să își folosească bogățiile materiale pentru binele societății și al celor săraci, și astfel suntem îndemnați să ne folosim bunurile materiale într-un mod just.
Poarta strâmtă
Viața omenească este adesea prezentată în Biblie ca o alegere între două căi. De exemplu, istoria lui Adam și a Evei a fost o alegere între a-L iubi și a-L asculta pe Dumnezeu și a mânca din Pomul Vieții și a-L respinge și a nu-L asculta pe Dumnezeu și a mânca din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului. În Cartea Deuteronomului, Moise a pus în fața Poporului lui Israel moartea și suferința, viața și fericirea (Dt 30,1-5). El i-a îndemnat să aleagă viața! Isus folosește, de asemenea, imaginea a două căi diferite care conduc la două rezultate diferite. Este vorba despre poarta largă și drumul pe care mulți îl aleg și care duce la distrugere și moarte. De asemenea, există poarta strâmtă și drumul pe care puțini îl găsesc și care duc la împlinire și viață.
Regele Ezechia
Povestea regilor lui Israel și Iuda este de multe ori tragică. Doar câțiva dintre cei 19 regi ai lui Israel au fost buni. Unul dintre regii buni a fost Ezechia, care a domnit între anii 729-686 î. Cr. Ezechia a avut încredere în Domnul și a făcut ceea ce era drept în ochii Domnului (2Rg 18,3). El a fost un reformator care a distrus idolii la care se închinau cei din Iuda. Când a fost amenințat de invazia lui Senaherib și a asirienilor, Ezechia a căutat la început sprijinul militar al egiptenilor, deși profetul Isaia îl sfătuia să nu facă acest lucru (Is 30,1-5; 31,1-3). Prima lectură ne spune că Ezechia s-a dus la Templul Domnului și s-a rugat cu umilință pentru a fi eliberat de Senaherib. „Ezechia și-a sfâșiat hainele în semn de durere din cauza batjocurii asirienilor față de Domnul și a mers imediat la Templu pentru a se ruga pentru ajutorul Domnului. Acolo s-a adresat lui Dumnezeu, recunoscându-L ca și Creatorul cerului și al pământului, care domnește deasupra heruvimilor și este Împărat peste toate regatele lumii. Această mărturisire a regalității supreme a lui Iahve reprezintă o remarcabilă reînnoire a încrederii străvechi a lui Israel în Dumnezeu ca fiind singurul lor rege și eliberator” (Gray și Cavins, Walking with God, 192). Isaia a transmis răspunsul lui Dumnezeu lui Ezechia, rostind condamnarea asupra asirienilor aroganți și cuvinte de mângâiere cu privire la Ierusalim. Armata lui Senaherib va asedia Ierusalimul, dar va fi înfrântă în mod misterios de o boală. Ezechia compune un imn de mulțumire, promițând să facă un legământ cu Dumnezeu pentru toate zilele vieții sale. „El relatează cum Dumnezeu a „dat la spate toate păcatele mele” (Is 38,17), indicând faptul că înțelege că esența răscumpărării nu reprezenta bunăstarea fizică, ci iertarea păcatelor” (Gray și Cavins, Walking with God, 193). Ezechia nu a pus perla împărăției înaintea porcilor asirienilor. El a intrat pe poarta strîmtă, cu umilință, și a dobândit viața.
Doamne Isuse, poarta strâmtă și drumul îngust sunt calea pe care tu ai urmat-o. Vreau să te urmez pe această cale și să-mi port crucea de fiecare zi. Întărește-mi hotărârea de a continua pe drumul care mă poartă către viața cea veșnică.
Ce poartă și ce drum am ales?
Dacă mă aflu pe calea largă, îi cer lui Dumnezeu să-mi arate calea îngustă și să mă călăuzească pe ea?
Dacă sunt, deja, pe calea îngustă, pe cine pot invita să mi se alăture în călătoria către viața veșnică?
Îi cer lui Dumnezeu să mă lumineze prin rugăciune pentru a înțelege care este calea este cea strâmtă?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
