POCĂINȚA

Zilele de vineri, în Postul Mare, ar trebui să fie zile de pocăință. De ce? Ce este pocăința? Care este valoarea pocăinței? În primul rând, zilele de vineri sunt zile de pocăință pentru că Domnul Isus a murit pe Cruce într-o zi de vineri. Ar trebui să considerăm fiecare vineri ca o comemorare a acestui sacrificiu mântuitor. Făcând pocăință în zilele de vineri, participăm de bună voie la suferința pe care a trăit-o Isus prin pătimirea și moartea sa. Așadar, fiecare vineri este o zi în care ar trebui să reflectăm și să participăm mai profund la suferințele lui Isus, la fel cum fiecare duminică ar trebui să fie celebrată cu mare solemnitate pentru că ne bucurăm de Învierea Domnului.

Conceptul de pocăință, care adesea implică refuzul anumitor plăceri, poate fi de neînțeles pentru unii. De ce ar trebui să renunțăm la anumite plăceri? De ce nu ar vrea Dumnezeu să ne bucurăm de tot ceea ce ne oferă această viață în fiecare zi? Isus a distrus deja păcatul și moartea, așa că am putea concluziona că ar trebui să ne concentrăm continuu doar pe bucuria Învierii!

Problema cu o astfel de abordare este că Isus însuși a spus în numeroase rânduri că, dacă vrem să înviem împreună cu el, trebuie să murim împreună cu el. Ne vom salva viața doar dacă o vom jertfi de dragul lui Cristos. Așadar, trebuie să ne luăm și noi în fiecare zi crucea și să-l urmăm pe Isus.

Pocăința ne este necesară în această viață, deoarece natura noastră umană continuă să sufere din cauza păcatului originar. Din cauza păcatului strămoșesc, dorințele, poftele, pasiunile și emoțiile noastre nu sunt întotdeauna în armonie cu voința lui Dumnezeu, fiind supuse confuziei, plăcerii și păcatului. Pocăința reprezintă modalitatea prin care ajutăm fiecare aspect al vieții noastre să se supună cu adevărat voinței lui Dumnezeu, ținând sub control înclinațiile exagerate care ne pot împinge la păcat. Pocăința face ca anumite dezordini din noi să „moară”, astfel încât să putem învia cu Cristos, să ne conformăm exemplului său, reușind astfel să învingem ispitele și să evităm ocaziile de păcat.

Isus, fiind desăvârșit din toate punctele de vedere, nu a avut nevoie de timpul de pocăință al celor patruzeci de zile petrecute în pustiu pentru a-și învinge propriile pofte sau dorințe. El a ales să facă acest lucru nu pentru el însuși, ci pentru noi. Prin pocăința făcută în pustiu, prin faptul că și-a înfrânat poftele și dorințele omenești, el a înzestrat toate gesturile și faptele de pocăință cu o putere specială. Tocmai de aceea, atunci când alegem să imităm suferințele lui Isus din pustiu și alegem să îmbrățișăm Crucea sa, dobândim și puterea și harul care ne sunt acum la îndemână și prin faptele de pocăință.

Gândiți-vă la atitudinea și abordarea dumneavoastră cu privire la ocaziile în care alegeți să faceți pocăință. Deși Biserica prescrie pentru zilele de vineri doar abstinența de la carne, putem accentua pocăința noastră dacă ne dorim cu adevărat să devenim din ce în ce mai mult asemănători cu Cristos. Gândiți-vă la ocaziile și modalitățile în care puteți puteți pune în practică spiritul de sacrificiu. Faceți alegeri concrete în acest sens. Pe măsură ce le împliniți, oferiți-le Tatălui ceresc, în unire cu jertfele lui Isus din pustiu.