POMPIER

Un pompier, după câţiva ani de serviciu, se afla în stare gravă în urma unui accident de muncă. În aceste circumstanţe, îi spuse soţiei sale:
– Când voi muri, să nu cumva să mă îmbraci în pompier, nici să-mi pui vreo insignă sau alt semn distinctiv.
– Dar de ce? Nu eşti mulţumit de profesia ta?
– Sunt încântat că am fost pompier. Însă nu vreau să ajung în rai cu vreun semn distinctiv. Mă tem ca nu cumva sfântul Petru să mă trimită în iad să sting focul.
A stinge focul din iad nu este treabă de pompieri, ci de sfinţi, şi nu trebuie să aştepţi până după moarte. Fiecare dintre noi trebuie să-l stingem câtă vreme suntem în această lume, câtă vreme trăim.
Este o modalitate bună de a folosi timpul căutând să eviţi acest foc şi să-i ajuţi pe alţii să se elibereze de el. Acesta este cel mai bun serviciu pe care îl putem face aproapelui nostru.
Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014
