PORTRETUL MAMEI

Odată, unui marinar yankeu i-a căzut în mare o bluză.

Era în vreme de război și tocmai începuse o bătălie. A cerut permisiunea de a o recupera, însă i s-a refuzat. Cu toate acestea, el s-a aruncat în apă și a recuperat bluza.

Judecătorul cerea pentru el, ca pedeapsă, câțiva ani de închisoare. Generalul care a luat parte la proces l-a întrebat pe soldat cum de a putut face o atare nebunie pentru o bluză care nu valorează nimic. Marinarul scoase din buzunar o fotografie și spuse doar atât:

– Mama mea!

A fost achitat. Judecătorul a dat sentința:

– Un fiu care își pune în pericol viața pentru portretul mamei sale va fi în stare să și-o sacrifice și pentru patria sa.

Portretul este o amintire. Aceasta este valoarea sa cea mai mare. Cu cât mai mare este dragostea noastră față de persoana din fotografie, cu atât este valorată și apreciată mai mult acea fotografie.

Portretul mamei nu este mama, fără îndoială, însă ne aduce aminte de ea.

Un fiu, oricât de mult ar face, niciodată nu va face ceea ce mama sa merită cu adevărat. Datoria de a mulțumi pe care o avem față de mama noastră este aproape infinită.