PORTRETUL UNEI BUNICI

O învățătoare le ceru copiilor să scrie portretul unei bunici.

Iată în continuare câteva dintre răspunsurile lor:

– O bunică este o persoană care nu are copii. Pentru aceasta îi iubește pe copiii celorlalți.

– Bunicile nu au nimic. Au doar datoria de a „exista”.

– Când ne duc la plimbare merg încet, fără să calce frunzele frumoase, nici viermișorii, nu spun niciodată „mergi mai repede”.

– În general, sunt grase, însă nu exagerat, ca să ne poată încheia la papuci.

– Știu întotdeauna că vrem o a doua bucată de tort sau, mai bine, bucata cea mai mare.

– O bunică nu lovește niciodată un copil; se supără zâmbind.

– Bunicile poartă ochelari; uneori pot chiar să-și dea jos dinții.

– Când ne citesc povești, nu sar niciodată direct la sfârșit. Dacă le cerem de mai multe ori aceeași poveste, nu li se pare nimic ciudat.

– Bunicile sunt singurele persoane majore care au întotdeauna timp la dispoziție.

– Nu sunt atât de fragile după cum se spune, chiar dacă mor mult mai des decât noi.

– Toată lumea ar trebui să încerce să aibă o bunică.

Bunici și bunice, cât de mult bine puteți face nepoților! Este foarte frumoasă relația dintre bunici și nepoți: sunt atât de apropiați!