Un negustor necinstit și ipocrit se consideră dator să-i spună într-o zi lui Mark Twain:

– Înainte de moartea mea mă gândesc să fac un pelerinaj în Țara Sfântă; vreau să urc pe Muntele Sinai și să citesc cu glas tare Cele Zece Porunci.

– Ați putea să faceți un lucru și mai bun – îi replică Mark Twain. Să rămâneți în casa dumneavoastră din Boston și să le împliniți.

 

Nu mă îndoiesc de faptul că este emoționant să citești Cele Zece Porunci pe vârful Muntelui Sinai. Iar dacă se citesc în ebraică, limba originală, este și mai emoționant. Însă acest lucru nu mântuiește.

Ceea ce ne mântuiește este a le medita și a le împlini. Isus ne-a spus-o destul de clar, răspunzându-i acelui tânăr care îl întrebase:

„ – Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să dobândesc viața veșnică?.

– De ce mă numești bun? Unul singur este bun. Dacă vrei să intri în viața veșnică, păzește poruncile” (Mt 19,16-17).

Aceasta este ruta și nu este aglomerație deloc. Nici către Sinai.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013