Într-o operă de-a scriitorului brazilian Pedro Bloch apare următorul dialog cu un copil:

-Te rogi lui Dumnezeu? întreabă Bloch.

– Da, în fiecare seară – răspunde copilul.

– Și ce-i ceri?

– Nimic. Nu-i cer nimic. Îl întreb dacă pot să-l ajut cu ceva.

 

„Pot să te ajut?” Desigur că îl putem ajuta. El, care a creat lumea din nimic, a vrut să aibă nevoie de noi, ca să sfințească lumea și ca să ne sfințim. „Dumnezeu a vrut să fim colaboratorii săi, a dorit să-și asume riscul libertății noastre. Dumnezeu se încredințează în mâinile oamenilor” (Josemaria Escriva: Es Cristo quepasa, nr. 113).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013