LECTURA I
Purtăm în trupul nostru moartea lui Isus.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7-15
Fraţilor, noi avem această comoară, evanghelia gloriei lui Cristos, în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; 9 persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. 10 Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus, ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. 11 Căci noi, care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa. 13 Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: “Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, 14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu strigăte de bucurie.

1 Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie,
ni se părea că visăm.
2ab Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi limba, de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea printre neamuri:
“Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi,
şi suntem plini de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, captivitatea noastră,
ca pâraiele în Negheb!
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu strigăte de bucurie. R.

6 Plecând, mergeau şi plângeau
aruncând în pământ sămânţa;
venind, se întorceau cu strigăte de veselie,
purtându-şi snopii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,16
(Aleluia) “Eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Potirul meu îl veţi bea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,20-28
În acel timp, s-a apropiat de Isus mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui, ca să-i ceară ceva. 21 El i-a zis: “Ce vrei?” I-a spus: “Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” 22 Atunci Isus, răspunzând, a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: “Putem”. 23 El le-a zis: “Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. 24 Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i, le-a zis: “Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. 26 Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru 27 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, 28 aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, Fiul tău a petrecut o noapte întreagă în rugăciune cu Tine înainte de a-l chema pe Iacob să devină unul dintre apostolii săi. Tu ne cunoști inimile și ne înțelegi așa cum suntem. Ajută-mă să mă pot cunoaște tot mai bine, precum și misiunea pe care am primit-o, astfel încât să te pot sluji pe tine și Împărăția ta.

Chemarea lui Sfântului Iacob cel Mare

Iacob a fost fiul lui Zebedeu și fratele apostolului Ioan. Era pescar și, în timp ce se afla în barcă, reparând plasele, împreună cu fratele și tatăl său, a fost chemat de Isus. Atât Iacob cât și Ioan au părăsit imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat pe Isus (Mt 4,21-22). A pus mâna pe plug și nu s-a uitat înapoi. Iacob a fost ales dintre numeroșii ucenici ai lui Isus pentru a fi unul dintre cei doisprezece apostoli. El a fost desemnat să fie alături de Isus și să fie trimis să predice și să aibă autoritatea de a scoate demoni (Mc 3,13-19). Printre apostoli, Iacob a fost unul dintre cei trei aleși să asiste la învierea fiicei lui Iair (Mc 5,37). După aceasta, Isus i-a trimis pe Apostoli doi câte doi și le-a conferit autoritate asupra duhurilor necurate și autoritatea de a vindeca orice boală și orice infirmitate (Mt 10,1-2). Ca Apostol, Iacob a predicat pocăința în orașele și satele din Galileea, a scos mulți demoni și a uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-a vindecat (Mc 6,7-13). A fost, de asemenea, unul dintre cei trei aleși să asiste la Schimbarea la Față a lui Isus, pe munte. El a cunoscut slava Fiului și l-a auzit pe Isus vorbind cu Moise și Ilie despre exodul său din această lume. A auzit vocea Tatălui declarând: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!” (cf. Mt 17,5; Mc 9,2-8; Lc 9,28-36).

Sfântul Iacob și pătimirea lui Isus

După Schimbarea la Față, Isus a mers la Ierusalim. Când oamenii din satele samaritene au refuzat să îl primească pe Isus, în călătoria sa către Ierusalim, Iacob și Ioan l-au întrebat pe Isus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i consume?”. 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. 56 Şi au mers într-un alt sat (Lc 9,51-56). Acest episod ne oferă o idee despre motivul pentru care Isus i-a numit pe cei doi fii ai lui Zebedeu „fiii tunetului” (Mc 3,17). Înainte ca Isus să intre în Ierusalim, mama lui Iacob și a lui Ioan (posibil numită Salomeea), s-a apropiat de Isus și i-a cerut să dispună ca cei doi fii ai ei să poată sta la dreapta și la stânga lui Isus, în împărăția Sa. Isus s-a întors și i-a întrebat pe cei doi apostoli: „Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” În acea zi, ei au acceptat potirul și botezul lui Isus. Au aflat nu numai că vor suferi pentru Isus, ci și că măreția în Împărăție este în strânsă legătură cu slujirea: cine vrea să fie mare trebuie să fie servitor, iar cine vrea să fie primul trebuie să fie un rob (Mt 20,20-28). După Cina cea de Taină, după ce a fost consacrat în adevăr de către Isus (In 17,17), Iacob a fost unul dintre cei trei apostoli care au asistat la agonia lui Isus din grădină (Mt 26,36-46; Mc 14,32-42). El văzuse și cunoscuse slava lui Isus pe Muntele Tabor; acum cunoștea suferința și smerenia lui Isus pe Muntele Măslinilor. Aceasta, a spus Papa Benedict al XVI-lea, a fost o oportunitate pentru el să crească în credință și să-și ajusteze orice interpretare triumfalistă cu privire la Schimbarea la Față. Iacob a trebuit să învețe că Mesia nu a fost învăluit numai de onoare și glorie, ci și de suferință și neputință. „Slava lui Cristos s-a desăvârșit pe Cruce, în împărtășirea suferințelor noastre” (Benedict al XVI-lea, 21 iunie 2006).

Martiriul Sfântului Iacob

În Grădină, Iacob l-a auzit pe Isus vorbindu-i Tatălui despre potirul pe care Isus îl va bea și pe care el îl va împărtăși. De fapt, Iacob va fi primul martir dintre apostoli: „Cam în timpul acela, Iród a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. 2 Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacób, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă şi pe Petru; erau atunci zilele Ázimelor” (Fap 12,1-3). Prin viața și în moartea sa, Iacob a adus roade care dăinuie. Mărturisirea sa de credință și vărsarea sângelui său au întărit Biserica primelor veacuri. Acum, din ceruri, el mijlocește pentru Biserica de pe pământ și o susține prin ocrotirea sa. A Doua scrisoare a lui Paul către Corinteni vorbește despre faptul că purtăm în trupurile noastre moartea lui Isus. Iacob a făcut acest lucru; el a crezut în Isus, a suferit pentru numele său și a știut că Cel care l-a înviat pe Domnul Isus îl va învia și pe el, împreună cu Isus. Bând potirul Domnului, el a devenit prieten al lui Dumnezeu. Îi cerem Tatălui să ne purifice pentru ca, purificați prin această sărbătoare a Sfântului Iacob, să ne putem oferi ca jertfă plăcută Lui.

Doamne Isuse, tu dorești ca prietenii tăi să fie părtași de viața, moartea și învierea ta. Nu ne promiți o viață ușoară, ci una plină de bucurie, iubire, dar și de slujire, suferință și sacrificiu. Ajută-mă ca, în fiecare zi, așa cum l-ai ajutat pe Sfântul Iacob, să-ți urmez pașii.

Pot să dedic astăzi timp pentru a reflecta cu privire la întâlnirea mea inițială cu Dumnezeu și cu Fiul Său?

Cum am aflat prima dată despre Dumnezeu?

Cum am trăit această relație până acum?

Care sunt punctele culminante și cele mai puțin marcante ale acestei relații?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: