POVESTEA A DOUĂ ORAȘE

Un călător care se apropia de un oraș mare o întrebă pe o femeie care se afla pe marginea drumului:

– Cum sunt oamenii din acest oraș?

– Cum erau oamenii de acolo de unde vii? îl întrebă ea, la rându-i.

 – Groaznici, răspunse călătorul. Erau meschini. Nu puteai  avea încredere în ei, detestabili din toate punctele de vedere.

– Ah! exclamă femeia. La fel îi vei găsi și pe cei din orașul spre care te îndrepți.

Abia plecă primul călător, când un al doilea se opri și întrebă și el despre oamenii care locuiau în orașul apropiat. Din nou femeia îl întrebă pe călător despre oamenii din orașul de unde  provenea el.

– Erau oameni minunați, declară cel de-al doilea călător. Cinstiți, harnici și foarte generoși. Îmi pare rău că a trebuit să plec de acolo.

Înțeleapta femeie îi răspunse:

– La fel îi vei afla pe oamenii din orașul spre care te îndrepți.

Uneori nu vedem lucrurile așa cum sunt. Le vedem așa cum suntem noi. Ceea ce purtăm în interiorul nostru, aceea reflectăm. Normal este ca ceilalți să ne trateze așa cum noi îi tratăm pe ei.