PRĂBUȘIREA IERUSALIMULUI ȘI A BABILONULUI

LECTURA I
A căzut Babilonul cel mare!
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 18,1-2.21-23; 19,1-3.9a
Eu, Ioan, am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea o mare putere, iar pământul a strălucit de gloria lui. 2 El a strigat cu glas puternic, spunând: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit o locuinţă a diavolilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate, închisoare a oricărei bestii necurate şi urâte”. 21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră de moară şi a aruncat-o în mare, zicând: “Cu aceeaşi violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit. 22 Şi glasul cântăreţilor din harpă şi al muzicanţilor, al flautiştilor şi trompetiştilor nu se va mai auzi în tine niciodată. Şi niciun meşteşugar de nicio meserie nu se va mai găsi în tine, iar huruitul morii nu se va mai auzi în tine. 23 Lumina candelei nu va mai licări în tine. Glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi niciodată în tine, pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului, pentru că, prin farmecele tale, au fost înşelate toate neamurile”. 19,1 După aceea, am auzit ca un glas puternic al unei mari mulţimi, care spune în cer: “Aleluia! Mântuirea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, 2 căci judecăţile lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat-o pe desfrânata cea mare, care, prin desfrânarea ei, a corupt pământul, şi a răzbunat sângele slujitorilor săi din mâinile ei”. 3 Şi au zis a doua oară: “Aleluia! Şi fumul ei se ridică în vecii vecilor”. 9a Şi îngerul mi-a zis: “Scrie: fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al mielului!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 99(100),2.3.4.5 (R.: Ap 19,9a)
R.: Fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al mielului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea lui cu strigăte de veselie! R.
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!
El ne-a făcut, ai lui suntem,
poporul lui şi turma păşunii sale. R.
4 Intraţi pe porţile lui cu imnuri de laudă,
intraţi cântând în casa lui!
Lăudaţi-l şi binecuvântaţi numele lui! R.
5 Căci Domnul este bun,
îndurarea lui ţine pe vecie
şi fidelitatea lui, din generaţie în generaţie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b
(Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni până se vor împlini timpurile păgânilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,20-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să ştiţi că s-a apropiat devastarea lui. 21 Cei din Iudeea să fugă în munţi, iar cei care se află în mijlocul lui să alerge afară; cei care sunt pe câmp să nu intre în el, 22 pentru că acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. 23 Vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în zilele acelea, căci va fi mare dezastru pe pământ şi mânie peste acest popor! 24 Şi vor cădea sub ascuţişul sabiei şi vor fi făcuţi captivi ai tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni până se vor împlini timpurile păgânilor. 25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc și te preamăresc. M-ai eliberat din sclavia păcatului și din amenințarea morții veșnice. Pentru aceasta, îți ofer cu umilință astăzi jertfa mea de mulțumire.
Prăbușirea Ierusalimului
Când Isus a vorbit despre sfârșitul veacurilor, el a prezis căderea Ierusalimului și distrugerea Templului. Aceste evenimente, care au avut loc în anul 70 d. Cr., prefigurează evenimentele care se vor întâmpla înainte de sfârșitul timpurilor. Isus le-a spus discipolilor săi că, atunci când armatele se vor apropia și vor înconjura Ierusalimul, vor trebui să fugă în munți. De fapt, atunci când romanii au mărșăluit spre Ierusalim, creștinii din Ierusalim luaseră deja în considerare avertismentul lui Isus și fugiseră la Pella, un oraș din Decapole, dincolo de râul Iordan. Distrugerea Templului indică bulversarea cosmică care va însoți sfârșitul veacurilor. Fie aveau să trăiască în perioada premergătoare distrugerii Ierusalimului, fie în secolele următoare, fie în perioada marii încercări dinaintea sfârșitului lumii, ucenicii lui Isus nu trebuie să se ascundă de frică, ci mai degrabă să „stea drepți” și să își înalțe capul, pentru că răscumpărarea și eliberarea lor de păcat și moarte este aproape.
Căderea Babilonului
Cartea Apocalipsului folosește simboluri și imagini pentru a-și transmite profeția. În prima lectură, Babilonul este numele simbolic dat Ierusalimului: „Babilonul a distrus templul pământesc; Ierusalimul a distrus adevăratul templu – Cristos (cf. In 2). Ierusalimul va cădea acum așa cum a căzut Babilonul” (Barber, Coming Soon, 219). În viziunea sa din Cartea Apocalipsului (18-19), Ioan prezintă modul în care Cristos împlinește promisiunile lui Dumnezeu din Vechiul Testament prin intermediul Bisericii. “În Biserică, Mireasa fără pată, planul lui Dumnezeu de la începutul veacurilor este împlinit și victoria lui Cristos este realizată. Victoria Sa asupra diavolului este în sfârșit completă. Și toate acestea converg în seara numită Cina nunții Mielului” (Barber, Coming Soon, 225). Ca răspuns pentru căderea „Babilonului” – adică căderea Ierusalimului în anul 70 d. Cr. și căderea puterilor politice malefice la sfârșitul lumii – sfinții din ceruri se bucură și exultă în laudele psalmilor „Hallel” (Psalmi 111-118). Acești psalmi au fost un răspuns la triumful lui Mesia din Psalmul 110. Persecuția Bisericii de către Ierusalim a pregătit-o ca Mireasă pentru Cristos, Mielul lui Dumnezeu. Biserica se căsătorește cu Cristos la Cina nunții Mielului, care este Euharistia, unde ea intră în comuniune cu Trupul Soțului și Domnului ei.
Ziua Recunoștinței
Astăzi, în Statele Unite, americanii sărbătoresc Ziua Recunoștinței. George Washington a emis prima sa Proclamație de Ziua Recunoștinței la 3 octombrie 1789, desemnând ziua de joi, 26 noiembrie, ca zi națională de mulțumire și rugăciune publică. Războiul de Independență american tocmai se încheiase, iar președintele dorea ca noua națiune să îi mulțumească sincer și cu umilință lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa și pentru încheierea războiului. Abraham Lincoln a emis prima sa Proclamație de Ziua Recunoștinței în 1863, invitându-i pe americani, în mijlocul Războiului Civil, să îi mulțumească și să îl laude pe Dumnezeu și să îi ceară să pună capăt războiului și să restabilească pacea, armonia și uniunea națiunii. Președinții au continuat tradiția proclamațiilor de Ziua Recunoștinței, invitând națiunea să facă o pauză și, cu inimile smerite și căite, să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. Atunci când ne adunăm cu familia și prietenii pentru a lua masa, ne putem opri pentru o clipă să reflectăm la ceea ce este bun – comuniunea, bucuria, iubirea – ca o ilustrare a ospățului ceresc, Ospățul de nuntă al Mielului, după care tânjim.
Doamne Isuse, voi rămâne drept și îmi voi ridica fruntea în așteptarea venirii Tale glorioase. Tu ești Fiul Omului și vii în glorie pentru a-i judeca pe cei vii și pe cei morți. Știind că voi fi judecat de tine într-o zi, îți cer îndurare pentru păcatele pe care le-am săvârșit și îți mulțumesc pentru toate faptele bune pe care le-am făcut.
Pot să mă rog și să mijlocesc astăzi pentru familia și prietenii mei, pentru fiecare în parte? Mai există vreo anumită situație pentru care trebuie să depun eforturi pentru a o repara?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
