Un copil de vreo opt ani se afla pe stradă alături de un câine. Fiecărui trecător care trecea prin preajmă, îi spunea rugător:

– Vă rog, mângâiați câinele.

Oamenii nu-l luau în seamă și nici măcar nu se opreau. Până când un domn amabil se opri și, mângâind câinele, îi spuse:

– Văd că ești un băiat bun și ții mult la cățelul tău.

– Nu este al meu – răspunse copilul. Voiam doar să aflu dacă mușcă.

 

Un lucru este caritatea și altul, total diferit, naivitatea. Uneori se confundă. În vremurile de față este important să știm a le deosebi.

Prea multă lume face astăzi din cerșit o profesie: s-au obișnuit să trăiască de azi pe mâine din pomană.

Cred că înseamnă caritate a analiza fiecare caz, pentru a vedea ce este mai potrivit pentru cel care cere.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013