PRECUM MELCII

O bătrână bolnavă spunea foarte serios și convinsă:

– Eu, la anii mei, îi cer lui Dumnezeu doar sănătate, ca să pot să mai fiu bolnavă câțiva anișori.

Cât de greu este să te pornești!

Teama față de necunoscut ne supune. Ne prindem de ceea ce avem și cunoaștem – chiar dacă este sărac și „bolnav” – precum melcii de piatră.

Ar trebui să cunoaștem puțin mai bine dragostea față de Dumnezeu. Ne-a dat și continuă să ne dea motive suficiente. „Ceea ce ochiul nu a văzut, nici urechea nu a auzit, nici nu a trecut prin inima omului, aceea a pregătit Dumnezeu celor care-l iubesc” (1Cor 2,9).

Contează mult mai mult ceea ce ne așteaptă decât ceea ce putem lăsa.