O învățătoare, dorind să cunoască preferințele unora dintre micuții săi elevi, îi întrebă pe fiecare la rând:

– Ție ce ți-ar plăcea să fii?

Răspunsurile au fost variate și unele chiar distractive, până când unul, de cinci ani, răspunse foarte serios:

– Mie mi-ar plăcea să fiu televizor.

– Televizor? Și de ce vrei să fii televizor?

– Pentru ca părinții mei să mă bage în seamă.

 

Câți copii nu au senzația că părinții lor îi neglijează, în favoarea televizorului sau a altor lucruri! Uneori este o senzație greșită. Alteori, din păcate, este reală.

Copiii sunt comoara cea mai de preț a părinților. Nu este rău să se străduiască pentru a le da sau a le lăsa anumite lucruri. Însă este mult mai important – și rentabil – să se străduiască în a-i face mai buni. Este mai de valoare ceea ce sunt decât ceea ce pot avea.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014