PREOTUL ȘI ȘOFERUL

Un preot, având binemeritata faimă de plictisitor în predicile sale interminabile, călătorea într-un autobuz plin de călători. Șoferul conducea nebunește, tăind curbele și depășind în pante fără vizibilitate, când, deodată, apăru un camion în față. În urma manevrei bruște pe care a făcut-o ca să evite impactul, vehiculul căzu într-o prăpastie și șoferul și preotul au murit. Ajungând amândoi în cer, îi întâmpină sfântul Petru:

– Tu conduceai autobuzul? întrebă el.

– Da, îmi pare rău – răspunse mâhnit omul.

– Bine, poți să treci și să te desfăți cu slava Domnului – spuse sfântul Petru. Apoi se îndreaptă către preot și îl întrebă:

– Dar tu cine ești?

– Sunt preotul de la Parohia „Sfântul Pancrațiu” de Matorroso.

– Hm… Ia-ți lucrurile și du-te în purgator.

– În purgator…?

– Da, și mulțumește-te că nu te trimit direct în iad – îl apostrofă portarul ceresc.

– Bine, dar de ce îl primești în cer pe acest șofer iresponsabil și mă trimiți în purgator pe mine, care am fost un slujitor al lui Dumnezeu?

– Pentru că atunci când predicai tu, credincioșii dormeau, însă atunci când conducea el, călătorii își petreceau tot timpul rugându-se.

Nimeni nu are ca îndatorire din partea lui Dumnezeu să-i supere pe ceilalți: nici plictisindu-i, nici făcându-i să se teamă.

Cârpăceala e posibil să ajute la ceva. Normal e să dăuneze și, desigur, nu va primi răsplată în cer.

Nu este suficient să faci binele. Trebuie să înveți să-l faci bine.