PRESCRIPȚIE MEDICALĂ

Medicul îl vizitează la domiciliu pe unul dintre pacienții săi. Văzând o ameliorare de la ultima lui vizită încoace, îi spune:

– Astăzi văd că sunteți mult mai bine, arătați formidabil.

– Păi, o fi datorită medicamentului pe care mi l-ați prescris – spune bolnavul cu ironie. De fapt, am urmat întru totul instrucțiunile de pe flacon.

– A, da? Și ce spuneau instrucțiunile?

– „A se menține flaconul ermetic închis”.

Destul de mulți creștini – în ordinea supranaturală – gândesc la fel ca bolnavul: că fără a lua medicamentele vor fi mai sănătoși. Spun ei – dezvinovățindu-se – că „cei care merg la Biserică se spovedesc și se împărtășesc sunt mai răi decât ceilalți”.

Biserica este sfântă pentru că este înzestrată cu numeroși sfinți, însă este astfel, mai ales, pentru că deține toate mijloacele necesare pentru a ne sfinți: doctrina și sacramentele.

Eficacitatea sa depinde de uzul pe care îl facem de ele. Medicamentul, ca să-și facă efectul, trebuie să fie luat. O întrebare pe care trebuie să ne-o punem fiecare este următoarea: cum mă folosesc eu de mijloacele de sfințire pe care Biserica mi le oferă?