PRESUPUNERI GREȘITE

La fel ca în prima ispită, și în cea de-a doua, Diavolul a repetat greșeala de a face presupuneri cu privire la Isus. Diavolul i-a spus Domnului: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»! (Mt 4,6). Cu alte cuvinte, Diavolul îi spunea lui Isus că, dacă se aruncă de pe înălțimea templului și dacă îngerii vor veni să îl prindă și să îl păzească de orice rău, atunci toți oamenii care vor vedea acest lucru vor fi uimiți și îl vor considera pe Isus Fiul lui Dumnezeu.

Diavolul presupunea că Isus ar dori să-și dezvăluie identitatea într-un mod spectaculos. În primul rând, Diavolul a greșit crezând că principala preocupare a lui Isus era legată de El însuși. Isus nu avea nevoie să argumenteze CINE ESTE pentru a-și dovedi autoritatea. El nu avea nevoie ca oamenii să devină uimiți cu privire la el de dragul lui și să-l aprecieze pentru că îngerii l-ar fi salvat. În schimb, principala preocupare a lui Isus era ca toți oamenii să renunțe la păcat, să ajungă să aibă o credință autentică în Dumnezeu și să primească darul vieții veșnice. Isus dorește să convertească inimile. Acesta este motivul pentru care a venit – nu pentru a se slăvi pe sine – ci pentru a-i ridica pe cei căzuți din păcatele lor.

Trebuie să ne amintim că Isus a săvârșit minuni doar în prezența credinței. El nu a făcut minuni pentru a se da în spectacol sau pentru a se promova pe sine. Minunile sale au fost expresii ale iubirii sale dumnezeiești, acordate celor care ajunseseră deja să creadă în el, în adâncul inimilor lor, sau pentru a declanșa credința în inimile celor care erau dispuși să o primească. Diferența clară dintre modul de gândire al lui Isus și cel al Diavolului era că Cel Rău presupunea că Isus era preocupat de sine, însă Domnul era preocupat doar de ceilalți.

O lecție pe care o putem reține este că trebuie să imităm preocuparea pe care Isus o are pentru convertirea inimilor, nu pentru promovarea noastră în ochii celorlalți. Atunci când săvârșim un gest de caritate, acesta trebuie făcut pentru că îi iubim pe cei pe care îi slujim, nu pentru că aceasta „dă bine”. Sau dacă împărtășim altora adevărurile morale ale Evangheliei, nu trebuie să facem aceasta pentru a etala corectitudinea noastră, ci pentru a-i ajuta pe ceilalți să se întoarcă la Dumnezeu.

Reflectați asupra acestei a doua ispite a Diavolului și luați în considerare modurile în care el încearcă să vă manipuleze, ispitindu-vă cu gândul la ce ar putea crede ceilalți despre dumneavoastră. Diavolul este un mincinos șiret și subtil. Dacă nu ne fixăm atenția asupra lui Dumnezeu și a dorinței sale de mântuire a sufletelor, îi vom permite cu ușurință Celui Rău să ne păcălească, fără ca măcar să ne dăm seama. Întoarceți-vă privirea de la propria dumneavoastră persoană la ceilalți și căutați să-i iubiți pe toți cu iubirea Inimii lui Cristos. Dacă veți proceda astfel nu va fi bine doar pentru ceilalți, ci și pentru sufletul dumneavoastră.