PRICINA BUCURIEI NOASTRE

Chesterton povestește că, într-o zi friguroasă și cețoasă,  călătorea într-un autobuz cu destul de mulți pasageri. Toți erau posomorâți, tăcuți și plictisiți. La un moment dat, într-o stație s-a urcat o mamă tânără purtând în brațele sale un copil drăgălaș. Mama era atât de simpatică, copilul atât de fermecător și comunicarea dintre ei atât de voioasă, încât voioșia a contaminat întregul autobuz. La puțin timp, toți pasagerii vorbeau și râdeau, iar bucuria umplea  ambientul.

Și comentează mai apoi Chesterton:        

„În călătoria omenirii prin lumea aceasta, totul era tristețe și plictiseală. Într-o zi însă, a urcat în autobuzul vieții  o Mamă cu un Copil drăgălaș: a fost pe 25 decembrie. Isus a apărut pe acest pământ în brațele Mamei sale, Maria, și a schimbat totul”. 

De atunci bucuria a renăscut în omenire. Maria l-a adus pe planeta noastră pe unicul în stare să îndepărteze tristețile noastre; pe unicul capabil să dea sens fiecărui pas al existenței noastre. De aceea o numim „pricina bucuriei noastre”.

Cu cât mai mult o primim în autobuzul propriei noastre vieți, cu atât mai mult ne va contamina cu fericirea sa.