PRIETEN ÎNCERCAT

Un prizonier de-al regelui Dionisius al Siracuzei, care fusese condamnat la moarte, ceru regelui un favor special: să-l lase să părăsească închisoarea pentru a rezolva o problemă familială care necesita prezența sa. Dionisius se arătă dispus a-i împlini cererea, cu o condiție: să găsească un prieten care să-i ia locul cât va lipsi.

Prizonierul vorbi cu un foarte bun prieten de-al său care acceptă schimbul.

În ajunul execuției, prizonierul încă nu se întorsese. Toți râdeau de prieten, spunându-i:

– Ai fost un îndrăzneț tâmpit. Nu vezi, prostule, că fapta ta te va costa viața?

Cel în cauză însă era liniștit: avea încredere în prietenul său. Sosi momentul execuției și fu dus la eșafod. Călăul era deja pregătit să execute sentința, când, deodată, se auzi un murmur puternic printre oameni și un om care striga:

– Stați, așteptați, că m-am întors!

Era condamnatul care alerga disperat pentru a ajunge la timp.

Dionisius rămase uimit de acel exemplu de prietenie și hotărî să ofere celui care l-a dat prietenia sa, spunându-i:

– Cine se arată atât de loial, încât e în stare să-și dea chiar și viața, este un om pe care merită să-l am ca prieten.

Admirabilă loialitate, de ambele părți: a celui care rămâne în închisoare în locul prietenului său și a celui care, putând să scape de execuție, se întoarce pentru a-l elibera pe cel care l-a înlocuit,

Există oameni care se plâng că nu au prieteni. Ar fi mai logic să se plângă că nu știu sau nu vor să fie prieteni.

Este impresionant ceea ce fiecare dintre acei doi prieteni face pentru celălalt, Dar și mai impresionant este ceea ce a făcut Isus pentru mine: s-a lăsat răstignit pe cruce.