PRIETEN

Doi colegi de studiu, după mai mulți ani de când nu se mai văzuseră, din întâmplare, se întâlnesc, într-o bună zi, în străinătate. Unul dintre ei, spontan și plin de căldură, văzându-l pe vechiul său tovarăș printre oameni pe care nu-i cunoștea,  se emotionă și-l salută cu mare bucurie, spunându-i:

– Salutare, prietene! 

Celălalt, taciturn, cu o mutră acră și rece, îi răspunse foarte serios:

– Prieten? Din câte îmi amintesc, niciodată nu am fost prietenul tău. 

Nu dăm calificativul de prieten oricui. Obișnuim să fim destul de exigenți la momentul alegerii lor, aceasta fiind normal până într-un anumit punct.

Isus – Dumnezeu și om – ne numește în repetate rânduri prieteni. Singurul lucru pe care ni-l cere este acela de a vrea să-i fim prieteni: Lc 12,4; In 15,14-15.

Putem să ne însușim acel cântec al lui Marc Anthony și să-i spunem:

Tu ești fratele meu de suflet, prietenul meu cu adevărat,

Care pe orice cale și în fiecare zi este mereu cu mine.

Chiar dacă ești un om matur, ai încă suflet de copil,

Cel care-mi dă prietenia, respectul și afecțiunea sa.

Îmi amintesc că împreună am trecut prin momente foarte grele,

Iar tu nu te-ai schimbat, oricât de puternice au fost vânturile.

Inima ta este o casă cu porțile deschise,

Tu ești lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.

În anumite momente grele care sunt în viață,

Căutăm pe cineva care să ne ajute să găsim ieșirea.

Acel cuvânt de tărie și de credință pe care mi l-ai dat,

Îmi dă siguranța că ai fost mereu alături de mine.

Tu ești prietenul de suflet în fiecare zi,

Surâs și îmbrățișare festivă la fiecare sosire.

Îmi spui adevăruri atât de mari cu fraze deschise.

Tu ești lucrul cel mai sigur în momentele nesigure.

Nici nu-i nevoie măcar să spun

Tot ceea ce-acum spun eu,

Dar este bine ca, astfel, să auzi

Că tu ești cel mai bun prieten al meu.

Nici nu-i nevoie măcar să spun

Tot ceea ce-acum spun eu

Dar este bine ca, astfel, să auzi

Cât de mare ești, prietenul meu.