Un prieten îl incita în mod insistent pe Publio Rutilio să facă ceva din punct de vedere moral deloc bun. El se opunea, de asemenea, în mod insistent. Obosit deja de atâta insistente, prietenul îi spuse: 

– Atunci, la ce-mi folosește prietenia ta? 

Iar Rutilio răspunse:

– Iar mie la ce-mi folosește a ta, dacă pentru ea trebuie să fac ceea ce nu trebuie?

 

Atunci când prietenia se transformă în pretext pentru a face ceva rău, prietenii încetează de a mai fi prieteni și se transformă în complici.

Atunci când prietenia ne determină să acționăm contrar conștiinței, această prietenie și-a săpat deja mormântul.

„Aceasta este prima poruncă a prieteniei: să ceri prietenilor doar ceea ce este cinstit și doar ceea ce este cinstit să faci pentru ei” (Cicero).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013