Muri un domn la începutul unei luni mai. O lăsa pe soție singură cu doi copii: unul de 14 și altul de 9 ani. Soția, profund creștină, s-a dovedit a fi stăpână pe sine.

Însă pe 13 iunie, onomastica soțului ei, a cedat și, fără să se poată abține, a plâns în fața copiilor. Cel mai mic, de nouă ani, văzând-o plângând, îi spuse:

– Mamă, de ce plângi? Păi, tata niciodată nu și-a sărbătorit  ziua cu prieteni mai buni și cadouri mai frumoase!

 

Ceea ce este mai select pe pământ merge în cer. Tovărășia pe care o vom avea – pentru toată veșnicia – este de invidiat.

Pot să fie multe și foarte îndrăgite cele pe care le lăsăm pe lumea aceasta, însă este infinit mai mult ceea ce ne așteaptă pe cealaltă.

Sfântul Paul, după ce a experimentat-o, ne spune: „Nu există minte omenească în stare să-și imagineze ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi”.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013