PRIETENIA ESTE UN LUCRU SERIOS

Între Alexandru cel Mare și medicul său, Filip, exista o prietenie strânsă care venea încă din copilărie. În timpul unor zile victorioase, când se gândea să-l doboare complet pe dușmanul său Darius, Alexandru căzu bolnav, din câte se pare deoarece în timpul unui marș epuizant făcuse baie într-un lac înghețat.

Veni atunci să tulbure și mai mult sufletul regelui, deja mâhnit pentru că nu putea lupta, o scrisoare de la unul dintre cei mai fideli generali ai săi. Îi spunea să nu aibă încredere în medicul său, Filip, deoarece se vânduse dușmanului și plănuia să-l otrăvească. Regele judecă pe drept că medicul său, prieten din copilărie, nu putea să-l trădeze. Cu o mână apucă băutura pe care acesta i-o dădea, în același timp în care cu cealaltă mână îi întindea nota audienței. În timp ce Filip, îngrozit, citea acea acuzație, Alexandru gusta din băutura pe care prietenul său medic i-o pregătise. Când o termină, îi spuse:

– Prefer mai degrabă să mor decât să nu am încredere în prietenii mei.

Neîncrederea omoară prietenia. Pentru aceasta, cel care nu știe sau nu vrea să aibă încredere în ceilalți este incapabil pentru prietenie: pentru a fi prieten și pentru a avea prieteni.

Nu poți trece prin viață neavând încredere în nimeni. „Înainte de toate, trebuie să vă feriți de suspiciuni, pentru că acesta este veninul prieteniei” (Sfântul Augustin).