PRIETENII INEGALE

Se povestește despre un francez de la curtea lui Ludovic al XV-lea că, într-o zi, pe stradă, cineva s-a apropiat de el și l-a salutat foarte călduros:

– Bună, dragă prietene! Ce mai faci?

Iar el i-a răspuns foarte afectuos:

– Foarte bine, dragă prietene! Cum te numești?

Este foarte frecvent faptul ca „cel de jos” să vrea să fie și să pară ca prietenul celui „de sus”. Ceea ce nu mai este atât de obișnuit este ca „cel de sus” să vrea să fie prieten de-al celui „de jos”.

Isus Cristos este o excepție minunată:

Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu știe ceea ce face stăpânul său; pe voi, în schimb, v-am numit prieteni, pentru că tot ceea ce am auzit la Tatăl v-am făcut cunoscut vouă (In 15,15).

Noi, „cei de jos”, eu, ca să nu merg mai departe, nu întotdeauna vrem, într-adevăr, să fim prietenul său.

Isuse, ajută-mă să fiu chibzuit!