PRIMII ÎN VIE?
EVANGHELIA
Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.
Cuvântul Domnului
Iată-mă, Doamne! Descoperă-mi chipul tău; dezvăluie-mi dragostea ta. Știu că fără tine sunt nimic… Iar tu dorești să-mi oferi totul. Vreau să te iubesc! Învață-mă cum. Fie că vrei să mă consolezi, fie că vrei să mă provoci, sunt aici pentru a te asculta.
Dorința de echitate
Nimic nu ne reține de la sfințenie mai mult decât dorința de „echitate”. Este unul dintre acele paradoxuri incomode ale naturii umane. Ne întrebăm: „De ce nu am primit eu acea promovare? De ce am această boală? Cum îndrăznește să-mi vorbească așa?”. Și totuși, putem avea foarte puțină răbdare cu alții care se plâng de exact aceleași lucruri. În această parabolă, Cristos vrea să ne deschidă ochii pentru a contempla lumea printr-o lentilă complet diferită – lentila lui. El nu împarte un anumit număr de haruri „aici” pentru a echilibra acest lucru cu un anumit număr de probleme „dincolo”. În plus, Domnul nu ne compară cu alții. Dimpotrivă, ca un părinte desăvârșit, se ocupă doar de ceea ce este bun pentru noi – de ce ar trebui să ne tratăm altfel pe noi sau pe alții?
Primii în vie
Nu ne străduim din când în când „să facem ceea ce trebuie făcut bine”? Să fim mereu primii care oferă ajutor – cel pe care toată lumea contează? Când ne simțim astfel – descurajați și obosiți – ajungem să comparăm în mod insinuat atitudinea noastră cu a altora? Acestea sunt exact genul de tentații asupra cărora ne avertizează Cristos în fragmentul evanghelic de astăzi. Ori de câte ori îl îndepărtăm pe Cristos din inima noastră și permitem comportamentului nostru să fie motivat de orice altceva, mai devreme sau mai târziu vom observa tendința de a ne compara cu alții, atitudine ceea ce poate conduce la gelozie sau invidie. Pentru a contracara această spirală nefericită, trebuie să ne străduim să avem o inimă recunoscătoare. Cu cât căutăm mai mult harul lui Dumnezeu în viața noastră (și putem proceda astfel!), cu atât mai puțin vom descoperi prezența harului în viața altora. În schimb, recunoștința sinceră nu lasă loc în inima noastră pentru nimic altceva decât pentru Dumnezeu – iar în inimile recunoscătoare, Dumnezeu face minuni.
Dumnezeu este generos
Isus ne spune că primul și ultimul lucrător din vie au fost plătiți la fel. De asemenea, primii și ultimii din Împărăția cerurilor vor primi aceeași răsplată, și anume viața veșnică. Atunci când privim parabola din această perspectivă, inimile noastre, în loc să fie împovărate de gelozie, se vor înflăcăra de dorința de a invita și alte suflete în vie, pentru ca și ele să poată primi, la rândul lor, darul minunat și gratuit al lui Dumnezeu.
Doamne, îți mulțumesc că îți faci timp pentru mine. Sunt conștient cât sunt de slab și cât de departe sunt de tine, dar cunosc și faptul că tu vezi lucrurile într-un mod complet diferit. Tu vezi doar binele, doar viitorul, doar adevărata mea identitate de copil iubit al tău. Te rog să îmi acorzi harul de a trăi și de a crește după asemănarea ta.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi petrece câteva momente pentru a reflecta și a-ți mulțumi pentru darurile pe care mi le-ai oferit.
Pentru o reflecție suplimentară:
Iată o explicație excelentă cu privire la invidie și gelozie – da, sunt diferite! – oferită de părintele Mike Schmitz: Diferența dintre gelozie și invidie.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: