PRIMII PAȘI

La puțin timp după alegerea lui Ioan al XXIII-lea ca papă, seara, secretarul său, don Loris Capovilla, l-a întrebat care a fost impresia cea mai puternică din acea zi atât de bogată în evenimente, la ce se gândea în mijlocul atâtor solemnități.

Papa îi răspunse melancolic:

– Mă gândeam la căsuța mea de la Sotto il Monte, la tatăl meu și la mama mea.

În ziua poate cea mai glorioasă din viața sa și la cei șaptezeci și cinci de ani ai săi: „Mă gândeam la căsuța mea… la tatăl și la mama mea…”

Prima etapă a copilăriei marchează întreaga viață. În această primă etapă suntem – aproape exclusiv – în mâinile părinților. Câtă importanță are misiunea de educatori pe care Dumnezeu le-a încredințat-o!

Pot face minuni pe pământ. Prima și cea mai grandioasă misiune va fi întotdeauna aceea de a educa propriii copii: „a modela oameni”.

Vor înțelege, într-adevăr, tații și mamele că datoria lor sublimă rămâne mereu educarea propriilor fii?