PRIMIREA LUI CRISTOS CEL NOU-NĂSCUT
EVANGHELIA
Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,1-14
În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul. 2 Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei. 3 Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa. 4 Şi Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numeşte Betleém, întrucât era din casa şi din familia lui Davíd, 5 pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască 7 şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.
8 În acelaşi ţinut erau unii păstori care trăiau pe câmp şi păzeau turmele pe timpul nopţii. 9 Şi le-a apărut un înger al Domnului şi gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. 10 Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui Davíd, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. 12 Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle”. 13 Dintr-odată, s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: 14 „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”.
Cuvântul Domnului
A venit ziua nașterii tale, Doamne, și mă apropii de iesle, unindu-mă imnului de laudă al îngerilor: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”. Te preamăresc, Doamne, căci cred că te-ai făcut mic, din dragoste pentru mine. Nădăjduiesc în răscumpărarea pe care ai venit să mi-o dăruiești și, în acest moment de rugăciune, îmi plec capul și inima înaintea ta pentru a-ți săruta fruntea de Prunc. Vreau să-mi deschid inima iubirii tale în acest moment de rugăciune.
Toţi mergeau să fie înscrişi
Așa cum Maria și Iosif au trebuit să părăsească confortul căminului lor – camera pregătită pentru copilul ce urma să se nască, familia și prietenii care erau aproape și dornici să îi ajute – tot așa și Domnul și Creatorul tuturor, mai mare chiar decât însuși împăratul Cezar, a părăsit tronul său ceresc pentru a fi înscris drept unul dintre noi. În această zi de Crăciun, mă opresc și zăbovesc câteva clipe în rugăciune contemplând smerenia și a bunătatea absolută a Domnului meu care a făcut acest lucru pentru mine; El s-a făcut atât de mic și de neînsemnat încât nimeni să nu se teamă să se apropie de El. Las ca recunoștința și uimirea să crească în răspunsul inimii mele?
Lângă iesle, cu Maria și Iosif
Cum a fost în peștera umilă, plină de animale și paie, când Maria l-a privit pentru prima dată pe Fiul și Mântuitorul ei? Cum trebuie să fi schimbat ea și Iosif priviri în timp ce fiecare îl strângea ușor pe Copil în brațe. În acest moment de rugăciune, îi rugăm pe Maria și pe Iosif să ne ia de mână și să ne conducă în acel spațiu atemporal în care cerul s-a întâlnit cu pământul într-un mod cu totul și cu totul inimaginabil. Ei ne induc starea lor de admirație și uimire față de smerita dăruire de sine a lui Dumnezeu, iar noi trebuie să acceptăm să ne apropie, într-un mod nou, de familia lui Dumnezeu. Iată-l pe Dumnezeul meu, născut în orașul cunoscut sub numele de „Casa Pâinii”, Betleem, culcat în iesle, un loc din care se hrănesc animalele. El este Domnul care a venit să se facă Pâinea lui Dumnezeu. Îngenuncheați lângă iesle, alături de Sfânta Familie, învățăm că a iubi – a fi o familie – înseamnă a dărui. Să participăm și noi la acest moment și lăsăm ca inima noastră să vibreze de bucurie și emoție.
Învățăm să îl primim pe Domnul
În Israelul antic, păstorii erau adesea priviți ca niște străini, oameni inferiori a căror muncă îi făcea să fie în mod obișnuit „necurați” și, prin urmare, nepotriviți să se închine lui Dumnezeu în templu. Tocmai celor ținuți la o parte de ceilalți le-a fost vestită pentru prima dată Vestea cea Bună. În acest moment de rugăciune, ne alăturăm păstorilor și primim mesajul îngerilor; suntem martorii transformării reacției păstorilor, de la teamă, la o bucurie de neegalat: ei au fost aleși de Dumnezeu să fie primii care să-l recunoască pe Cel care a venit. Semnul care l-a marcat ca Mântuitor – înfășurat în scutece și culcat într-o iesle – reprezintă tocmai sărăcia lui (ca și a păstorilor și ca și a mea!). Să învățăm de la păstori să-l primim și să îi prezentăm lauda și adorația noastră, unindu-ne rugăciunii îngerilor: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!”.
Doamne Isuse, vin la ieslea ta și te ador împreună cu mama ta, cu tatăl tău adoptiv și cu păstorii. Te privesc, în iesle, și văd anticipat „tabernacolul” și „altarul” în fața cărora îngenunchez la fiecare Liturghie. Mă uit în peșteră și văd Sfânta Familie și prima comunitate de credincioși. Tu mă înveți, prin venirea în cadrul unei familii, ce înseamnă să iubești și mă înveți cum să dăruiesc. Acesta este un timp al dăruirii! Dar învață-mă, de asemenea și cum să primesc – cum să primesc iubirea ta și cum să primesc iubire celor de lângă mine. Te laud, te iubesc și te preamăresc, Rege Prunc, nou-născut.
Doamne, cu ajutorul harului tău, mă voi strădui să te imit pe tine și Sfânta Familie, dăruind și primind, cu iubire.
Pentru o reflecție suplimentară:
Fredonează încet colindul tău preferat de Crăciun, reflectând la versurile lui.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: