PRIMIREA NEAMURILOR LA COMUNIUNEA CU DUMNEZEU
LECTURA I
Iată că ne întoarcem spre păgâni!
Citire din Faptele Apostolilor 13,44-52
În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul insultându-l. 46 Atunci Paul şi Barnaba au zis cu îndrăzneală: “Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”. 48 Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică, au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul. 50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca şi pe mai marii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Iconiu. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4 (R.: 3cd)
R.: Toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.
sau:
Aleluia.
1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor. R.
2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.
3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Înălţaţi către Domnul strigăte de bucurie,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, intonaţi imnuri şi tresăltaţi de bucurie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,31b-32a
(Aleluia) “Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,7-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: “Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns!” 9 Isus i-a spus: “De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl»? 10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale. 11 Credeţi-mă! Eu sunt în Tatăl şi Tatăl, în mine. Dacă nu pentru altceva, credeţi datorită lucrărilor acestora! 12 Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu şi va face şi mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, dorința mea cea mai profundă este comuniunea veșnică cu Tine. Tânjesc să-ți privesc fața și să mă bucur de binecuvântarea Ta. Călăuzește-mă în călătoria spre Tine și dă-mi puterea de a împlini lucrările minunate pe care Fiul Tău mi le-a revelat. Slăvit fie în veci numele Tău!
Comuniunea cu Tatăl și cu Fiul
Evanghelia de astăzi scoate în evidență faptul că realitatea mântuirii noastre este inseparabilă de adevărul filiațiunii dumnezeiești a lui Cristos. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis de Tatăl pentru a ne mântui și pentru a ne asigura comuniunea cu Tatăl. Suntem îndemnați să credem că Fiul este în Tatăl și că Tatăl este în Fiul. Comuniunea dintre Tatăl și Fiul se manifestă în acțiunile dumnezeiești pe care Fiul le săvârșește. Acestea sunt lucrările Tatălui său. Dacă alegem să împărtășim comuniunea cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, prin credință și Botez, vom săvârși și noi lucrările lui Dumnezeu.
Predicarea Evangheliei către neamuri
În timpul activității lor în Antiohia Pisidiei, Paul și Barnaba au fost invitați să predice a doua oară în sinagoga din localitate, în ziua de Sabat (Fap 13,42). Paul și-a încheiat prima predică, cu o săptămână înainte, afirmând că, prin moartea și învierea lui Isus, iertarea păcatelor este acum posibilă (Fap 13,38). Ceea ce respectarea Legii lui Moise nu a putut împlini – justificarea și iertarea – Isus Cristos a împlinit. În calitate de creștini, suntem justificați prin Cristos (Fap 13,39). Paul le reamintește ascultătorilor săi că au primit darul mântuirii prin Cristos și că trebuie să rămână credincioși acestui har al lui Dumnezeu (Fap 13,43). Succesul primei predici a lui Paul a fost evident. Aproape tot orașul a ieșit să asculte Cuvântul Domnului, predicat de Paul. Iudeii au devenit invidioși din cauza acestui succes; au început să se certe cu Paul și au încercat să-i contrazică mesajul. Această respingere a Evangheliei de către o parte a poporului evreu i-a determinat pe Paul și Barnaba să se orienteze spre păgâni. În acest fel, ei au dus la împlinire profeția lui Isaia: „Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie mântuirea mea până la marginile pământulu” (Is 49,6). Profeția se referea inițial la Israel și la misiunea sa de a răspândi printre neamuri cunoașterea și cultul față de singurul Dumnezeu adevărat. Profeția a fost atribuită de bătrânul Simeon lui Isus, în momentul prezentării în Templu (Lc 2,30-32). Acum, Paul și Barnaba înțeleg că Dumnezeu le poruncește să continue misiunea lui Isus. „Evanghelia nu arată neapărat cum s-a împlinit profeția lui Simeon sau cum misiunea lui Isus a influențat neamurile din afara Israelului. În Faptele Apostolilor, misiunea lui Isus printre neamuri se împlinește prin ceea ce realizează și învață prin discipolii săi, plini de Duhul Sfânt” (Kurz, Faptele Apostolilor, p. 219).
Destinați pentru viața veșnică
Neamurile au primit cu entuziasm Cuvântul lui Dumnezeu. Au crezut și au primit darul vieții veșnice. Conform relatării Sfântului Luca, cei care au crezut au devenit destinatari ai vieții veșnice. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a ales în mod arbitrar să-i predestineze pe unii oameni la mântuire și pe alții la condamnare. Toți oamenii sunt rânduiți și conduși spre viața veșnică. Suntem destinați, prin Isus Cristos, să fim copiii lui Dumnezeu (Ef 1,3-6). Predestinarea reprezintă, așadar, cunoașterea eternă pe care Dumnezeu o are cu privire la dispoziția oamenilor și a îngerilor spre mântuirea și viață veșnică. Predestinarea este parte a cunoașterii providențiale a lui Dumnezeu cu privire la orientarea întregii Creații spre El, ca scop al tuturor lucrurilor. Prin faptul că Dumnezeu guvernează Creația, el își îndeplinește planul său veșnic și providențial; când cheamă și justifică firea omenească, duce la îndeplinire planul său veșnic al predestinării (Toma de Aquino, Suma Teologică, I, q. 23, a. 2). Sfântul Paul învață în Scrisoarea către Romani că „Dumnezeu ne-a predestinat să fim conformi chipului Fiului său. Pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat” (Rom 8,28-30). „Pentru Dumnezeu, toate clipele timpului sunt prezente în actualitatea lor. El stabileşte deci planul său etern de „predestinare”, incluzând în el răspunsul liber al fiecărui om dat harului său” (Catehismul Bisericii Catolice, 600).
Doamne Isuse, mi-ai iertat păcatele și m-ai inclus într-o relație de iubire cu Dumnezeu Tatăl. Am fost vindecat și îndreptățit prin harul tău și mi-ai oferit calitatea de fiu. Ajută-mă să trăiesc ca un adevărat copil al lui Dumnezeu și să acord atenție cuvintelor Tatălui meu din ceruri.
Omul poate alege să respingă chemarea și harul lui Dumnezeu. Poate respinge dragostea și îndurarea lui Dumnezeu. Când respingem dragostea milostivă a lui Dumnezeu, abuzăm de darul libertății noastre și ne expunem condamnări. Când acceptăm și colaborăm harul iubirii milostive a lui Dumnezeu, folosim în mod corespunzător darul libertății noastre și devenim părtași ai vieții veșnice.
Astăzi, voi alege să accept sau să resping harul și milostivirea lui Dumnezeu?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: