PRIN OCHII CREDINȚEI
Ai săi au venit să pună mâna pe el, căci spuneau că şi-a ieşit din fire.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-21
În acel timp, Isus a venit în casă şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire.
Cuvântul Domnului
A mai trecut o săptămână în compania Ta, în slujba Ta. Ce bucurie, ce onoare, ce cinste, să fii supusul unui Rege ca Tine! Doamne, știu că Tu faci toate lucrurile noi și că, prin acest moment de rugăciune, îmi oferi o nouă ocazie pentru a te percepe mai limpede. Doamne, ajută-mă să mă străduiesc să fiu o sursă de fericire pentru ceilalți.
Viața domestică a lui Isus Cristos
Știm că Isus și-a stabilit reședința în Cafárnaum. („Și, părăsind Nazarétul, a venit să locuiască la Cafárnaum” Mt 4,13.) Scurtul fragment din Evanghelia de astăzi indică faptul că Domnul nu și-a găsit odihna acasă. De pretutindeni, mulțimile numeroase cărora le-a predicat l-au urmat până în ușa lui. Atunci când ne întoarcem acasă după o zi grea de muncă, probabil căutăm o odihnă binemeritată, dar poate că acasă ne așteaptă soțul/soția și copiii. Aceștia au nevoie să li se arate dragostea noastră, care implică timpul, ajutorul, compasiunea și sprijinul nostru. Membrii familiei noastre extinse, vecinii, prietenii și persoanele aflate în nevoie așteaptă, de asemenea, ajutor și bunătate de la noi. Cei pe care îi iubim și cei aflați în nevoie încearcă să ne „tragă în afara noastră”, astfel încât, asemenea lui Cristos, să le întindem mâna și să îi slujim cu dragoste…
Când mă întorc acasă, mă străduiesc să fiu o sursă de fericire și sprijin pentru membrii familiei mele sau egoismul mă închide față de nevoile celorlalți?
Dedicat celorlalți
„Isus a fost un om pentru alții. În jurul lui Isus și al ucenicilor săi s-a adunat o asemenea mulțime încât nu aveau timp nici măcar să mănânce. Nimic nu conta mai mult pentru Isus decât să hrănească sufletele semenilor săi cu hrana Iubirii și Adevărului său, atât de mult încât neglija să se hrănească pe sine. Această atitudine de sacrificiu de sine a caracterizat fiecare moment al existenței sale pământești, culminând cu jertfa desăvârșită a vieții sale pe crucea de pe Calvar” (John Bartunek, LC, The Better Part, p. 375).
În ce măsură este dorința mea de a-i sluji pe cei de lângă mine, chiar și până la sacrificiu, „termometrul” iubirii mele față de ei? Am fost vreodată acuzat de cineva de „nebunie” din cauza dedicării față de alții?
Ieșit din minți?
Unele dintre rudele lui Isus, a căror perspectivă era mult prea umană, credeau că angajamentul lui Cristos față de ceilalți era excesiv. „Singura explicație, credeau ei, era că își ieșise din minți. Citind aceste cuvinte din Evanghelie, nu putem să nu ne cutremurăm, realizând ce a făcut Isus din dragoste pentru noi: oamenii chiar îl credeau nebun. Mulți sfinți, urmând exemplul lui Cristos, au fost luați drept nebuni – dar ei erau nebuni de iubire, nebuni de iubire pentru Isus Cristos” (Biblia de Navarre: Sfântul Marcu, p. 87).
Tânjesc eu să-l iubesc pe Cristos în inima și în viața mea, chiar până la „nebunie”? Constituie singurul meu ideal în viață să fiu sfânt – nu pentru mine, ci pentru a putea transmite dragostea lui Cristos celor de lângă mine, pentru a contribui astfel la răspândirea Împărăției Sale în sufletele oamenilor?
Îți mulțumesc, Doamne, pentru darul credinței. Acesta este un dar mai prețios decât însăși viața mea. Ajută-mă să-i pot privi pe ceilalți cu ochii credinței, să mă dedic lor iubindu-i și slujindu-i, așa cum ai făcut Tu. Ajută-mă să te iubesc cu înflăcărare în timp ce îi slujesc pe fiecare dintre frații și surorile mele.
Astăzi voi acorda o atenție deosebită satisfacerii nevoilor și dorințelor membrilor familiei mele.
Material pregătit după a traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: