PRIVIRE PASCALĂ
EVANGHELIA
Le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,11-18
În acel timp, Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare. 13 Ei i-au zis: “Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: “L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: “Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” 16 Isus i-a zis: “Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: “Rabbuni!” – care înseamnă “Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: “Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»”. 18 Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, ajută-mă să accept invitația ta de a trăi o credință mai profundă chiar și în fața dezolării sau a dezamăgirilor.
Marele Grădinar
Putem înțelege foarte bine inima Mariei Magdalena, plină de tristețea pricinuită de pierderea lui Isus. Aplecată asupra mormântului gol, ea este dezolată și dezorientată. Isus știe cum să dea mângâiere inimii ei îndurerate. El transformă durerea inimii ei în bucurie și suferința în încântare prin simplul fapt că o recunoaște și o strigă pe nume. Ca „Mare Grădinar” al sufletelor noastre, Învățător și Domn, el știe, de asemenea, cum să cultive roade durabile pentru viața noastră. Este important – ba chiar o chestiune de viață sau de moarte spirituală – să petrecem timp în fiecare zi împreună cu Isus, recunoscându-l aproape de noi, așteptând să ne strige pe nume și să ne asigure că este „la lucru” în sufletul nostru.
„Nu mă reţine…”
Isus i-a pus Mariei aceeași întrebare pe care a adresat-o pentru prima dată ucenicilor săi de la început: Ce vrei? Pe cine cauți? Aceasta dezvăluie preocuparea supremă a lui Isus pentru starea inimilor noastre. Lui Isus îi pasă de modul în care căutăm mângâiere, siguranță și confort. Dacă nu găsim în El, egoismul ne va frustra și ne va limita dorințele. „Nu mă reține…”. Aceste cuvinte, aparent dure, o încurajează pe Maria să își îndrepte inima către Tatăl și să mediteze la cele veșnice, să aleagă unde și la cine își fixează năzuințele și așteptările. Aparenta mustrare este de fapt un îndemn pentru noi toți de a ne îndrepta inimile și mințile spre ceea ce este în cer, sporind dorința noastră de a-l urma pe Isus până la Tatăl care ne așteaptă în ceruri, în gloria veșniciei. Sfântul Paul a înțeles perfect cuvintele lui Cristos: „Așadar, dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu! 2 Cugetați la cele de sus, și nu la cele de pe pământ…” (Col 3,1-2). Această invitație este pentru fiecare dintre noi.
Ieșirea din întuneric
Creșterea în credință este o călătorie personală și permanentă de la întunericul necredinței, la credința parțială și apoi, în cele din urmă, la credința desăvârșită. Vederea Mariei era inițial întunecată de dezamăgire, durere, emoție și tristețe de nedescris în fața pierderii lui Isus. Dar tonul vocii lui Isus și folosirea numelui ei i-a oferit o viziune clară. Ea l-a recunoscut și s-a umple de speranță și bucurie. Ce a făcut ea în continuare? A devenit model pentru fiecare creștin, deoarece a ascultat de instrucțiunile Domnului de a merge și de a le spune celorlalți ucenici: „L-am văzut pe Domnul”. Și noi suntem chemați, cu ajutorul harului, să împărtășim altora întâlnirile noastre autentice și personale cu Domnul.
Doamne, aparițiile tale pascale mă îndeamnă să părăsesc „mormântul” egoismului și al deznădejdii. Ajută-mă să privesc circumstanțele vieții mele din perspectiva reînnoită a Învierii, având o privire pascală. Fă-mă să nu rămân blocat în limitele umane de înțelegere, ci mai curând să-mi adâncesc și să-mi lărgesc capacitatea de a spera și a crede în ajutorul divin. Fă ca eforturile mele umile de a împărtăși și altora modul în care îmi influențezi viața să îi ajută să se ridice din propriile lor morminte și să trăiască cu speranță și credință în această lume zdrobită și rănită.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi recunoaște prezența ta în viața mea, respingând orice sentiment de neputință sau tristețe, în ciuda provocărilor care mă împresoară, și voi realiza un gest plin de speranță, recunoștință și laudă față de harul tău care lucrează în mine.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: