La sfârșitul unei înmormântări, la care preotul vorbise pe larg despre învierea morților, unul dintre cei prezenți nu se arăta convins deloc. Îi prezentă prietenului său un argument care, în opinia sa, era indiscutabil și convingător, total împotriva doctrinei pe care o expusese preotul:

– Unde va încăpea toată această lume, dacă inclusiv morții ar ieși din morminte? Abia am găsit loc de parcare. Imaginează-ți ce ar fi dacă înaintașii noștri ar veni cu trăsurile.

 

Habar nu avea de ce vor fi – și deja sunt – trupurile înviate. Isus, la asfințitul zilei învierii sale, intră în Cenacol fără nevoia de a bate la ușă. Trupurile înviate nici nu ocupă spațiu, nici nu vor avea nevoie de „trăsuri”. Ca să întrezărim calitățile lor, trebuie să privim la Isus după învierea sa. Aceasta este prototipul și indicatorul a ceea ce Dumnezeu vrea pentru fiecare om, pentru tine și pentru mine.

Și trupul nostru, nu doar sufletul, este chemat să se bucure de fericirea divină de care deja se bucură trupul Domnului nostru Isus Cristos și al Mamei sale, sfânta Fecioară Maria.

Niciodată materia nu a visat să zboare atât de sus. Planurile lui Dumnezeu depășesc orice imaginație omenească.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013