Doi soți care la un moment dat se certară nu-și mai vorbeau și hotărâră să comunice între ei prin bilețele.

Într-o seară, ea îi arătă lui bilețel în care spunea:

– Mă duc să mă culc.

El îi răspunse cu un altul:

– Și eu. Trezește-mă la șapte.

În ziua următoare soțul se trezește la unsprezece dimineața și vede lângă el o hârtie pe care scria:

– Scoală-te. Este ora șapte.

Bilețelele scrise nu sunt deloc de folos pentru a-l trezi pe cel care doarme. Cu atât mai puțin folosesc pentru a menține și a spori dragostea dintre soți. Conversația, dialogul sunt la fel de necesare în căsnicie precum mâncarea. De câte ori iubirea dintre soți nu scade din lipsă de alimentare!

Ca să existe un dialog adevărat și fructuos, e nevoie de o atitudine comunicativă și receptivă atât la soț, cât și la soție. Ambele atitudini și în ambii soți.

Dacă cei doi își propun ceva în comun și stabilesc niște obiective comune, dialogul apare cu ușurință. Partea rea e atunci când fiecare merge pe cont propriu. Acesta este marele dușman în căsnicie: egoismul.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013