PROCESIUNE ORIGINALĂ

Într-un sătuc s-a amenajat, ca în fiecare an, ieslea în biserică. Însă la câteva zile după Crăciun, parohul băgă de seamă, dezamăgit, că Pruncul Isus dispăruse din iesle.

Umbla prin sat dintr-o parte într-alta, fără a putea înțelege ce se întâmplase. Dintr-o dată, apăru surâzător, pe bicicletă, un puști de opt ani. Se opri să-l salute pe preot, iar acesta, spre surprinderea sa, observă că, atârnând de ghidonul bicicletei, puștiul ducea statuia Pruncului Isus.

– Pablito – îl întrebă parohul –, de unde ai luat această statuie a Pruncului Isus?

– Din biserică – răspunse cu toată seninătatea puștiul.

– Bine, dar nu știi că nu trebuie să iei ceea ce nu este al tău?

– Știu, știu! Dar trebuia să o fac! I-am promis Pruncușorului Isus că, dacă voi primi cadou o bicicletă de Crăciun, am să-l plimb și pe el într-o zi prin sat.

Fiecare își manifestă – trebuie să-și manifeste – recunoștința în felul său. Preotului cu siguranță că nu, însă lui Isus sigur că i-a fost pe plac acea curioasă procesiune.

Iar eu caut să-mi manifest recunoștința față de Dumnezeu? Îi datorez multe și mai de valoare decât bicicleta.