PROFEȚI FALȘI ȘI REGI BUNI
LECTURA I
El a citit din cartea Legii în faţa lor şi a încheiat alianţă înaintea Domnului.
Citire din cartea a doua a Regilor 22,8-13; 23,1-3
În zilele acelea, marele preot Hilchia i-a zis lui Şafan, secretarul: “Am găsit Cartea Legii în templul Domnului”. Hilchia i-a dat cartea lui Şafan şi el a citit-o. 9 Apoi Şafan, secretarul, a venit la rege şi i-a adus veşti, zicându-i: “Slujitorii tăi au vărsat argintul care s-a găsit în templu şi l-au dat în mâna responsabilului cu cei care fac lucrarea în casa Domnului”. 10 Şafan, secretarul, i-a adus la cunoştinţă regelui: “Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Apoi Şafan a citit-o înaintea regelui. 11 Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele. 12 Regele a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, lui Şafan, secretarul, şi lui Asaia, slujitorul regelui, zicându-le: 13 “Mergeţi şi consultaţi-l pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întregul Iuda cu privire la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită; căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea!” 23,1 Regele a trimis şi i-a adunat la sine pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, profeţii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Alianţei care fusese găsită în templul Domnului. 3 Regele a stat lângă coloană şi a încheiat alianţa înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianţe scrise în această carte. Şi tot poporul a consimţit la alianţă.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),33-34.35-36.37 şi 40 (R.: 33a)
R.: Arată-mi, Doamne, calea hotărârilor tale!
33 Arată-mi, Doamne, calea hotărârilor tale
şi o voi urma până la sfârşit!
34 Fă-mă să pricep, ca să păzesc legea ta,
şi o voi păzi din toată inima! R.
35 Călăuzeşte-mă pe calea poruncilor tale,
căci pe ea mi-am găsit plăcerea!
36 Înclină-mi inima spre învăţăturile tale,
şi nu spre dorinţa de câştig! R.
37 Întoarce ochii mei,
ca să nu vadă deşertăciunea,
şi fă-mă să trăiesc pe calea ta!
40 Iată, eu doresc orânduirile tale:
fă-mă să trăiesc în dreptatea ta! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) “Rămâneţi în mine, şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Îi veţi recunoaşte după roadele lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori! 16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. 18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, niciun pom rău să facă fructe bune. 19 Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, vreau să fiu un „pom bun” în livada Ta. Curăță-mă și hrănește-mă astfel încât să pot aduce roade bune și vrednice de Împărăția Ta. „Taie” încăpățânarea din inima mea. Copleșește-mă cu lumina caldă a Fiului tău și cu apa dătătoare de viață a Duhului tău Sfânt.
Avertisment împotriva falșilor profeți
În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus îi avertizează pe discipoli să rămână în gardă în fața profeților falși, care pretind că vorbesc în numele lui Dumnezeu, dar de fapt învață în opoziție cu Evanghelia. Ei sunt lupi îmbrăcați în haine de oi. Cum putem distinge profeții falși de învățătorii adevărați? „Isus ne îndeamnă să le studiem comportamentul. Pe principiul că ce este asemănător produce ceva asemănător, trebuie să evaluăm roadele lor. Dacă acțiunile și caracterul lor produc roade bune, cum ar fi strugurii și smochinele, atunci profetul este un pom bun și de încredere. Însă, dacă faptele presupusului profet produc ciulini spinoși sau o recoltă de fructe rele, atunci el și-a dat în vileag acoperirea – autointitulatul profet este de fapt un copac putred în care nu se poate avea încredere” (Mitch și Sri, Evanghelia după Matei, 120).
Iosia, ultimul rege bun al Regatului lui Iuda
Prima lectură consemnează descoperirea Cărții Legii în Templu, în timp ce domnea regele Iosía. Când Cartea lui Ben Sirah îi laudă pe marii oameni ai Bibliei, spune următoarele despre regele Iosía (640-609 î.Cr.): „Amintirea lui Iosía este ca un amestec de tămâie pregătit de lucrarea parfumierului: în orice gură este dulce ca mierea şi ca muzica la banchetul cu vin. 2El s-a dedicat convertirii poporului şi a îndepărtat lucrurile abominábile ale nelegiuirii. 3Şi-a îndreptat inima spre Domnul şi, în zilele celor nelegiuiţi, a întărit pietatea” (Sir 49,1-3). Singurii regi cu adevărat buni ai lui Iuda au fost Ezechia și Iosía. În Cartea Cronicilor, Ezechia și Iosía sunt descriși fiecare ca fii legitimi ai lui David; fiecare a acționat ca un nou Solomon, fără defectele lui Solomon. Încă de mic, Iosía a început să caute pe Dumnezeul tatălui său, David, și a umblat urmând căile tatălui său, David (2Cr 34,2-3). Iosia a fost un reformator religios și liturgic: el a fost „zelos în privința slujirii în templu și a organizării serviciilor liturgice” (Hahn, The Kingdom of God as Liturgical Empire, 183). Eforturile de reformă și reînnoire ale lui Iosía (în jurul anului 622 î.Cr.) au fost un răspuns la descoperirea Cărții Legii, în Templu. „El a acceptat această carte ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, iar acest lucru l-a determinat să se căiască și să caute înțelegere și îndrumare profetică pentru a o cunoaște mai bine și pentru a orândui viața regatului după preceptele acesteia” (Hahn, The Kingdom of God as Liturgical Empire, 183-184). El a reînnoit și a restabilit legământul și a consacrat din nou Legea lui Dumnezeu ca fiind esența vieții spirituale și comunitare a regatului. Iosía este singurul rege din Iuda care a îndeplinit tripla poruncă din Cartea Deuteronomului (6,5): „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta”. După cum scrie autorul Cărții a doua a Regilor: „Înaintea lui [Iosía] nu a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea” (2Rg 23,25).
Reformele lui Iosía și profetul Sofonia
Iosia a instituit zece măsuri de reformă pentru Iuda și două pentru regatul de Nord (pentru Betel și Samaria) (2Rg 23,4-18). Distrugerea altarului de la Betel a fost importantă: „Betelul fusese un loc sfânt, încă din zilele lui Iacob (Gen 28,10-15; 35,1-4). Dar sub Ieroboam I, care a ridicat acolo un vițel de aur, ajunsese un sanctuar idolatru, iar sub Ieroboam II a fost identificat drept sanctuarul regelui și… un templu al regatului (Am 7,13). În ciuda originii sale vechi, altarul de la Betel a fost distrus de către Iosía, care a ordonat, de asemenea, distrugerea tuturor celorlalte lăcașuri de cult din Samaria. În viziunea sa religioasă privind Iuda, Templul din Ierusalim trebuia să fie singurul loc de închinare față de Domnul. Acest lucru era conform cu prescripțiile din capitolul al doisprezecelea din Cartea Deuteronomului” (Leclerc, Introduction to the Prophets, 209). Sofonia a fost unul dintre profeții care au profețit în timpul domniei regelui Iosía, iar profețiile sale pot fi considerate fie ca anticipare a eforturilor de reformă ale lui Iosía (dacă a profețit înainte de 622 î.Cr.) sau sprijinindu-le (dacă a profețit după anul 622). Tema dominantă a cărții sale este dată de Ziua Domnului: Dumnezeu vine să judece și să pedepsească ca reacție la păcatul lui Iuda și al orașelor învecinate. Condamnarea rostită de Sofania culminează cu punerea sub acuzare a Ierusalimului și, la fel ca și profetul Miheia, el „pune sub acuzare întreaga conducere pentru faptele lor greșite: funcționarii, judecătorii, profeții și preoții” (Leclerc, Introduction to the Prophets, 215). Chiar dacă amenințarea exilului și a distrugerii se profila asupra poporului, Sofonia se referă la supraviețuirea unei părți rămase din Iuda. Din această rămășiță, va fi refăcut poporul lui Iuda; ei nu vor mai fi mândri sau trufași, ci umili și smeriți. Ei îl vor căuta pe Domnul, „Restul lui Israél nu va mai face nedreptate, nu va mai spune minciuni și nu se va mai găsi în gura lor o limbă înșelătoare” ( Sof 3,13). Dumnezeu îi va înfrânge pe cei care îl asupresc Poporul său, își va aduce poporul acasă și le va reda fericirea.
Doamne Isuse, tu ești Regele davidic și Păstorul cel Bun care mă protejează de lupii răpitori îmbrăcați în oi. Primește roadele pe care le produc și în această zi, purifică-le, transformă-le și oferă-le Tatălui ca pe o jertfă plăcută.
Ce fel de roade am produs pentru Împărăția lui Dumnezeu?
Mă las influențat de mesajele profeților falși?
Sau sunt asemenea regelui Iosía, care a pus Cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc în viața sa și a căutat să-l iubească pe Dumnezeu cu toată ființa sa?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: