LECTURA I
Adu-ţi aminte de unde ai căzut, converteşte-te şi fă faptele tale dintâi.
Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 1,1-4; 2,1-5a
Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o, ca să arate slujitorilor săi cele ce trebuie să fie în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui slujitorului său Ioan, 2 care a dat mărturie că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. 3 Fericit cel care citeşte şi cel care ascultă cuvintele profeţiei şi ţine cele scrise în ea, căci timpul este aproape. 4 Ioan, către cele şapte Biserici care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine; şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său. 2,1 L-am auzit pe Domnul care-mi zicea: “Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: aşa spune cel care ţine cele şapte stele în mâna lui dreaptă, cel care umblă în mijlocul celor şapte candelabre de aur: 2 «Cunosc faptele tale, truda şi statornicia ta şi că nu-i poţi suporta pe cei răi, că i-ai pus la încercare pe cei care se numesc apostoli şi nu sunt şi i-ai descoperit mincinoşi. 3 Ştiu că ai răbdare şi că ai suferit pentru numele meu şi n-ai obosit. 4 Însă am ceva împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început. 5a Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut, converteşte-te şi fă faptele tale dintâi!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ap 2,7b)
R.: Celui care învinge îi voi da să mănânce din pomul vieţii.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face are succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac? Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43
În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. 38 Atunci el a strigat: “Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 “Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: “Doamne, să-mi recapăt vederea!” 42 Iar Isus i-a răspuns: “Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. 43 Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, când vei trece prin fața mea, te rog să ai milă de mine. Permite-mi să văd cu ochii spirituali ai credinței. Vindecă-mi orbirea provocată de păcat. Umple-mă de Duhul Tău, astfel încât să te pot lăuda, să-ți mulțumesc și să-ți aduc preamărire.

Credința ta te-a mântuit!

Evanghelia după Sfântul Luca consemnează două întâmplări din Ierihon, una implicând un om sărac (Lc 18,35-43) și alta implicând un om bogat (Lc 19,1-10). Sunt multe paralele între cele două relatări, iar ele se clarifică reciproc. În ambele povestiri, se spune că Isus, la fel ca Dumnezeu în Vechiul Testament, „ trecea pe acolo”. Omul sărac era orb și cerea de pomană în timp ce Isus trecea pe lângă el. Omul bogat era un colector de taxe și s-a urcat într-un sicomor în momentul în care Isus a trecut pe lângă el. Ambele povestiri sunt despre mântuire. Ambele arată că Isus caută ceea ce era pierdut. În prima întâmplare, credința îl salvează pe omul sărac. El Îl imploră pe Fiul lui David să aibă milă și primește nu doar vederea fizică, ci și vederea spirituală a credinței. Odată vindecat, el l-a urmat pe Isus pe drumul spre Ierusalim. În a doua relatare, pe care o vom auzi mâine, căința, credința și faptele de caritate îl conduc pe omul bogat la mântuire.

Mesajul profetic al Apocalipsului

Prima lectură este luată din Cartea Apocalipsului. Cartea se definește ca fiind o „profeție”. Ea este o profeție din cel puțin trei puncte de vedere. În contextul său original, este o profeție referitoare la distrugerea Ierusalimului din anul 70 d. Cr. Multe dintre imaginile cu armate, război și distrugere se referă la războiul evreiesc (66-70 d.Hr.) și la asediul îndelungat al Ierusalimului din partea romanilor. În al doilea rând, Cartea Apocalipsului este o profeție care prezice lupta dintre bine și rău care se va desfășura de-a lungul istoriei omenirii. În al treilea rând, este, în cele din urmă, o profeție referitoare la evenimentele care vor avea loc aproape de sfârșitul timpurilor. În fragmentul ales ca primă lectură de astăzi, Ioan este îndrumat de Isus, Fiul Omului, să scrie șapte scrisori celor șapte Biserici din Asia Mică (Turcia de astăzi). Fiecare scrisoare evaluează starea Bisericii, anunță o pedeapsă pentru infidelitate și oferă o binecuvântare pentru victoria prin stăruință.

Scrisoarea către Biserica din Efes

Prima scrisoare, pe care o citim astăzi , este adresată Bisericii din Efes. Efesenii au fost lăudați pentru stăruința și activitatea lor și pentru faptul că au știut să discearnă între adevărații apostoli și falșii impostori. În același timp, subliniază faptul că efesenii și-au pierdut fervoarea dragostei lor inițiale. Ei sunt invitați să se căiască și să îndeplinească faptele de la început. Dacă nu se căiesc, Domnu va îndepărta Biserica, simbolizată de sfeșnicul de aur, din Efes. Cu toate acestea, dacă membrii Bisericii vor biruitori asupra ispitelor și vor persevera în timpul încercărilor, vor fi binecuvântați cu viața veșnică, simbolizată prin faptul că vor putea mânca din Pomul Vieții.

Doamne Isuse, dă-mi să mănânc din roadele Pomului Vieții, Euharistia, Trupul și Sângele Tău. Păstrează-mă în harul tău, întărește-mă cu Duhul tău, pentru a putea moșteni viața veșnică.

Orbul din Evanghelia de astăzi a perseverat de-a lungul multor decenii de suferință. Și când i s-a arătat bunătate, L-a preamărit pe Dumnezeu, L-a urmat pe Isus și i-a determinat pe alții să-L laude pe Dumnezeu. Apocalipsa ne oferă promisiunea și binecuvântarea vieții veșnice celor care perseverăm în încercări, învingem ispitele , și ne reînnoim dragostea față de Dumnezeu. Ce trebuie să fac pentru a reaprinde iubirea față de Dumnezeu și pentru a persevera, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, în această iubire?

Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: