PROFILAXIE DENTARĂ

Într-un sat locuia o bătrână care trecea de o sută de ani. Existau la ea o serie de lucruri care stârneau admirația vecinilor: cât de bine își păstra dinții și faptul că niciodată nu a fost auzită să vorbească rău sau să bârfească pe nimeni în toată viața ei.

La moartea ei, la Liturghia de înmormântare, preotul a spus la predică:

– Femeia aceasta și-a păstrat atât de bine dinții pentru că nu a mușcat niciodată pe nimeni.

A bârfi, a vorbi de rău, este ușor, însă este neproductiv. A-l atenționa cu drag pe cel care greșește este creștinește. A-i arăta greșeala celui care o poate repara este caritate. A discuta cu cineva care nu poate remedia nimic înseamnă a semăna neghină, iar aceasta este diabolic. Atunci când nu poți vorbi de bine, creștinește ar fi să taci. E mai ieftin.