PROPUNERE APARTE

Era o clasă de copii care se pregăteau pentru prima Împărtășanie. Preotul îi întreba:

– Ia să vedem: ce anume trebuie ca să faci o spovadă bună?

Unul dintre micuți, urmând vechiul catehism, răspunse foarte hotărât:

– Cinci lucruri: Cercetarea cugetului, căința, „proposito de la merienda” (propunerea de gustare). (În spaniolă, cea de-a treia cerință, „propunerea”, este „proposito de la enmienda”, și nu „proposito de la merienda”. Puștiul făcea confuzie între „enmienda”, care înseamnă „îndreptare”, și „merienda”, care înseamnă „gustarea de la amiază”).

Spovada este, înainte de toate, o întâlnire personală cu Cristos, asemenea lui Zaheu. El are dreptul de a se întâlni „personal” cu fiecare creștin, căci și-a dat viața pentru el. La rândul lui, fiecare creștin are dreptul – și necesitatea – ca preotul să-i ofere posibilitatea acestei întâlniri „personale” cu Domnul.

Din această întâlnire trebuie să ia naștere un proiect de viață nouă, diferită; o adevărată propunere de îndreptare. Nu știu dacă și de „gustare”, însă de îndreptare, da.

Dacă într-adevăr l-am întâlnit pe Cristos care mă iubește, aceasta trebuie să mă determine să trăiesc în acest nou climat de iubire.