Atunci când actorul de cinema Kirk Douglas a împlinit patruzeci de ani, a sărbătorit evenimentul împreună cu prietenii săi printr-o cină voioasă și îndelungată. La o oră după ce s-a dus la culcare, când deja dormea, l-a trezit telefonul. Era mama lui, care îl felicita cu ocazia aniversării:

– Împlinești patruzeci de ani, fiule. Te sun ca să te felicit.

– Bine, mamă, și pentru asta mă trezești la ora asta? Puteai să mă suni mâine.

– Nenorocitule! Nu uita că la aceeași oră m-ai „sunat” tu acum patruzeci de ani și eu nu am protestat.

 

Un proverb bantu spune că „mamă este aceea care prinde cuțitul de lamă”. Nu există vreo unitate de măsură umană care să cuantifice ceea ce o costă pe o mamă fiul ei.

De câte ori nu trebuie să audă, să vadă și să sufere impertinențele fiului! Unul, un puști de șase ani, a cărui mamă nu-i făcea moftul de a-i cumpăra ceea ce el dorea, îi spunea: „Ce rea ești, mamă! Nu cunosc vreo altă femeie atât de rea ca tine”. „Nu-ți face griji, fiule – îi răspunse mama. Ai să o cunoști.”

Iubirea maternă este o minune de iubire, cea mai fidelă reflecție a iubirii divine.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014