PUBLICITATEA

Un om moare și, în timp ce sufletul îi urcă la cer, vede trecând un nor pe care se dă o petrecere cu cele mai bune vinuri și șampanii, trabucuri, licori de orice fel, acompaniat de o orchestră mare și de un grup de frumoase dansatoare. Pe acea scenă era o pancartă luminoasă care spunea: „Bucură-te pentru veșnicie de cele mai bune plăceri. Vino cu noi în iad!”

La puțin timp după aceea ajunge în paradis și-l primește sfântul Petru, care-și consultă registrul:

– Hm… se vede că îți plăcea destul de mult viața bună – spuse. Cu toate acestea, ai fost un om bun și te voi lăsa să treci. La limită, însă poți trece.

– Mulțumesc, sfinte Petre – răspunse omul. Însă, dacă nu te superi, eu prefer să merg în iad.

– Cum vrei… suspină sfântul Petru.

Omul coboară într-un suflet în iad și, imediat ce ajunge, îl iau în primire doi diavoli și-l aruncă într-un foc, în timp ce alți doi îl împung cu furcile. Disperat, cere să vorbească cu căpetenia diavolilor.

– Trebuie să fie o greșeală! protestează el. M-au băgat în foc, mă torturează, este insuportabil…

– La ce te așteptai? îi spuse Satana. Ăsta-i infernul.

– Bine, dar eu am văzut trecând un nor…

– Ah, da…! Alt fraier care a mușcat momeala publicității.

Diavolul întotdeauna oferă mult pentru puțin: „veți fi dumnezei”…

Știm deja rezultatul. Cu toate acestea, continuăm să-l luăm în seamă: „mușcând din măr”. Continuăm să ne încredem în promisiunile sale.

Dumnezeu cere totul și promite mult. Diavolul cere puțin, la început, și promite mult. Pentru aceasta ne lăsăm înșelați atât de prostește și cu atâta ușurință.