PURIFICARE, ÎMBĂRBĂTARE ȘI CURAJ
LECTURA I
Sunt un om cu buze necurate şi ochii mei l-au văzut pe regele, Domnul Sabaot!
Citire din cartea profetului Isaia 6,1-8
În anul morţii regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. 2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul către altul şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot! Plin este tot pământul de mărirea lui!” 4 Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. 5 Şi am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaot!” 6 Dar unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura şi a zis: “Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!” 8 Am auzit glasul Domnului, zicând: “Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?” Iar eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă pe mine!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a)
R.: Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate.
1ab Domnul stăpâneşte
îmbrăcat în maiestate,
Domnul s-a îmbrăcat,
s-a încins cu putere. R.
1c A pus pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine.
2 Din vremuri străvechi este aşezat tronul tău de domnie:
tu eşti din veşnicie! R.
5 Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,
sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne,
în vecii vecilor. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,24-33
În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: “Nu este discipolul mai presus decât învăţătorul, nici sclavul mai presus decât stăpânul său. 25 Este de ajuns discipolului să devină ca învăţătorul său, şi sclavului, ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui! 26 Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, ce misiune minunată mi-ai încredințat! Sunt chemat să împărtășesc Cuvântul Tău familiei, prietenilor, colegilor și comunității mele. Sunt conștient de limitele mele, dar am încredere în tine și în harul tău. Întărit de Duhul tău Sfânt, voi fi neînfricat în proclamarea Cuvântului tău.
Misiunea lui Isaia pentru Regatul lui Iuda
Ilie, Elizeu, Amos și Osea au fost toți profeți în Regatul de Nord al Israelului. Ei au căutat să îndepărteze Israelul de la cultul idolatru și să-l readucă la Dumnezeu. Cu aproximativ douăzeci de ani înainte de căderea Israelului (722 î. Cr.), profetul Isaia a fost chemat de Dumnezeu să profețească Regatului de Sud al lui Iuda. Prima lectură de astăzi ne vorbește despre acest episod și despre vocația primită de profet în anul în care a murit regele Ozia (742/740 î.Cr.). Ni se spune că Isaia a avut o viziune a Domnului Dumnezeu întronat ca Rege, dar a cărui măreție nu poate fi cuprinsă. Înaintea tronului, serafimii Îl lăudau pe Dumnezeu și afirmau că slava lui Dumnezeu umple întregul pământ. Această experiența lui Isaia pare să fi avut loc în Templu, în timpul oferirii unei jertfe, pe altar. „Sfințenia lui Dumnezeu dezvăluie simultan nevrednicia lui Isaia, care se teme pentru viața sa. Dar necurăția sa este purificată atunci când un serafim îi arde păcatul și vina atingându-i buzele cu un cărbune aprins luat de pe altar. Există o legătură între buzele lui Isaia și misiunea sa de a vorbi: pentru ca Isaia să poată rosti cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu, buzele sale trebuiau purificate” (Leclerc, Introducere în profeți, 167).
Purificare și îmbărbătare
Fumul pe care Isaia l-a văzut nu mai era fumul provenit de la jertfa de sacrificiu, ci norul prezenței lui Dumnezeu. Vocile pe care le auzea nu mai erau cele ale corului pământesc, ci cele ale corului îngeresc. Isaia a fost îmbărbătat de purificarea primită și a răspuns cu entuziasm întrebării lui Dumnezeu: „Pe cine voi trimite?” Isaia răspunde: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!”. Așa cum Isaia avea nevoie să fie purificat și capacitat pentru a propovădui cuvintele lui Dumnezeu, la fel și ucenicii lui Isus, aveau nevoie să fie purificați și capacitați de Duhul Sfânt pentru a propovădui Evanghelia. La Cina cea de Taină, apostolii au fost sfințiți de adevărul cuvântului lui Dumnezeu. Isus s-a rugat în acea seară ca Tatăl să îi atragă pe apostoli la Sine și să îi sfințească. Apostolii au fost atrași profund spre Dumnezeu prin cufundarea în Cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă, ca să spunem așa, baia care i-a purificat, puterea creatoare care i-a transformat” (Benedict al XVI-lea, 9 aprilie 2009).
Curaj
Isus le spune apostolilor să nu se teamă de cei care pot ucide trupul. Isus este Învățătorul, care va fi ucis. Ucenicii săi îl vor urma pe Maestrul lor și vor împărtăși suferința și moartea lui Isus. Proclamarea Evangheliei de către apostoli îi va conduce la martiri. În acest fel, apostolii aveau să dea mărturie despre Adevăr. Învățăm astăzi că, în ciuda slăbiciunilor, eșecurilor și păcatelor noastre, Dumnezeu ne trimite în lume pentru a vesti Evanghelia. Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să pătrundă în viața noastră, El ne va purifica, ne va întări și ne va călăuzi. Mesajul pe care îl predicăm, doctrina salvatoare pe care o transmitem, nu ne aparține. Dimpotrivă, am primit-o la picioarele altarului, la picioarele lui Isus. Asemenea lui Isaia și apostolilor, suntem vase fragile care poartă o mare comoară, o perlă de mare preț: Cuvântul lui Dumnezeu și Caritatea lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, tu poți totul! Îți aud glasul și blândețea chemării tale. Dăruiește-mi harul tău, revarsă Duhul tău asupra mea și fă-mă să îți răspund cu generozitate. Ajută-mă să pot discerne și astăzi voința ta.
Când mă rog, aud glasul lui Dumnezeu? Ascult de El, de lume, sau de ispitele celui rău?
Știu cum să discern ce provine de la Dumnezeu? Ce criterii folosesc în acest discernământ?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: