PUSTIUL
Fragmentul evanghelic este luat din Prima duminică din Postul Mare (Anul A), și va sta la baza primelor 27 de meditații.
EVANGHELIA
Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11
1 Atunci, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!”. 4 Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. 5 Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului 6 şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»!”. 7 Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. 8 Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor 9 şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea [înaintea mea] şi mă vei adora”. 10 Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. 11 Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că se apropiau îngeri şi îi slujeau!.
Cuvântul Domnului
Deșertul este un loc uscat, încins și arid, unde puțini oameni s-ar simți bine din punct de vedere fizic pentru o perioadă lungă de timp. De ce a ales Isus să rămână în pustiu timp de patruzeci de zile pentru a se pregăti pentru activitatea sa publică? De ce să nu fi rămas în cel mai odihnitor, confortabil și consolator loc în care ar fi putut să se retragă? Alegerea lui Isus de a se pregăti pentru activitatea sa publică în pustiu sfidează rațiunea noastră umană obișnuită, deoarece, spre deosebire de logica dumnezeiască a lui Isus, logica noastră omenească este profund afectată de starea de cădere provocată de păcatul originar. Dar Isus avea o cunoaștere desăvârșită. Mai mult, ne putem da seama că alegerea sa de a se retrage în pustiu nu sfidează nici logica noastră umană dacă permitem înțelepciunii supranaturale să ne facă să înțelegem acest lucru.
Pe măsură ce începem călătoria noastră prin Postul Mare, trebuie să încercăm să respingem orice ispită de a realiza doar ceea ce are sens imediat pentru noi sau ceea ce ne face să ne simțim bine. Trebuie să căutăm să deslușim logica și înțelepciunea lui Dumnezeu în această călătorie. Dacă ceva anume legat de cele petrecute în cele patruzeci de zile vi se va părea dificil, îndurați. În starea noastră decăzută, căutăm confortul, nu disconfortul; plăcerea, nu sacrificiul; abundența, nu lipsurile; egoismul, nu altruismul. Alegerea lui Isus de a merge în pustiu ar trebui să ne învețe că ceea ce este mai bun se găsește adesea în ceea ce logica noastră umană confuză percepe ca fiind cel mai rău. Această lecție o regăsim în aproape tot ceea ce Isus a învățat în Evanghelii, în special în alegerea sa de a îmbrățișa în mod liber suferința și moartea.
Pentru a păși cu adevărat în pustiu împreună cu Domnul în acest Post trebuie mai întâi să identificăm ce ne dorim mai mult, ce urmărim în viață și de ce suntem atașați în mod obișnuit. Adesea, tocmai acestea pot fi cele mai mari obstacole în calea libertății adevărate după care sufletele noastre tânjește să o aibă, chiar dacă respectivele dorințe nu sunt păcătoase în sine. A merge în pustiu presupune un proces de renunțare la atașamentele noastre, pregătindu-ne să acceptăm tot mai mult doar ceea ce cu adevărat ne poate împlini: Dumnezeu și respectarea voinței sale sfinte. Astfel trebuie să căutăm adevărata libertate. Nu va fi o călătorie ușoară! De fapt, va fi la fel de dureroasă ca și perspectiva de a merge propriu-zis într-un deșert timp de patruzeci de zile, fără hrană, înfruntând toate ispitele Celui Rău. Deși natura noastră umană se va răzvrăti la început împotriva unei astfel de idei, Înțelepciunea divină ne va face să înțelegem că aceasta este singura cale spre împlinirea pe care o dorim în adâncul ființei noastre.
Reflectați asupra naturii noastre umane decăzute și asupra dorințelor noastre dezordonate. După ce identificați unele dintre tentațiile dumneavoastră obișnuite, gândiți-vă la Isus în pustiu. Era oare el fericit acolo? Era el mulțumit fără mângâierile pe care le oferă această lume? Era el liniștit? Mai mult ca sigur că era! În ciuda faptului că a experimentat pustietatea deșertului și necazurile pe care Cel Rău le-a abătut asupra sa, Isus a cunoscut în ispite numeroasele capcane pe care omenirea le experimentează și a reușit să le depășească pe toate. Satisfacția pe care Domnul Isus a avut-o prin faptul că a renunțat la tot ceea ce această lume avea de oferit pentru a corespunde voinței Tatălui i-a produs mai multă mângâiere decât orice confort și răsfăț imaginabil. Același deznodământ ne așteaptă și pe noi, dacă alegem să-l urmăm pe Isus în pustiu în acest timp de Post.
Doamne, tu te-ai retras în pustiu și ai ales în mod liber să înduri acest timp de totală detașare față de tot ceea ce această lume are de oferit. Ai fost flămând, singur și lipsit de orice confort, dar totuși ai fost pe deplin împlinit. Hrana ta a fost comuniunea cu Tatăl Ceresc. Doamne, noi trăim cu atât de multe atașamente în această viață. Sunt multe lucruri pe care le dorim chiar mai mult decât te dorim pe tine. Te rugăm să faci din acest timp al Postului Mare un timp în care să conștientizăm aceste atașamente dezordonate și să ne eliberăm de ele, astfel încât să putem trăi bucuria comuniunii profunde cu tine, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul: