PUTEREA UCIGĂTOARE A PĂCATULUI ȘI PUTEREA DUMNEZEIASCĂ A LUI ISUS
LECTURA I
Am păcătuit împotriva Domnului.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 12,1-7a.10-17
În zilele acelea, Domnul l-a trimis pe Natan la David. Natan a venit la el şi i-a zis: “Erau doi oameni într-o cetate: unul bogat şi altul sărac. 2 Bogatul avea turme şi cirezi foarte multe. 3 Săracul nu avea decât o mieluţă pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui şi bea din paharul lui, dormea la sânul lui şi era pentru el ca o fiică. 4 A venit un călător la omul bogat. Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluţa omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el”. 5 David s-a aprins foarte mult de mânie împotriva omului şi i-a zis lui Natan: “Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morţii! 6 Să plătească de patru ori mieluţa din cauză că a făcut lucrul acesta şi pentru că nu s-a îndurat!” 7a Natan i-a zis lui David: “Tu eşti omul acesta! 10 Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta niciodată, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia lui Urie, heteul, ca să fie soţia ta». 11 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soţiile tale sub ochii tăi şi le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soţiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare. 12 Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi la lumina soarelui»”. 13 David i-a zis lui Natan: “Am păcătuit împotriva Domnului!” Iar Natan i-a zis lui David: “Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri. 14 Dar pentru că l-ai dispreţuit pe Domnul ca duşmanii lui prin lucrul acesta, fiul care ţi s-a născut va muri”. 15 Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi el s-a îmbolnăvit. 16 David l-a căutat pe Domnul pentru copil şi a postit; a venit şi şi-a petrecut noaptea culcat la pământ. 17 Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit şi nu a mâncat nimic cu ei.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),12-13.14-15.16-17 (R.: 12a)
R.: Creează în mine o inimă curată, Doamne Dumnezeule!
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
14 Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
şi cu duh binevoitor, întăreşte-mă!
15 Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.
16 Mântuieşte-mă de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va preamări dreptatea ta!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti mărirea ta! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)
EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: “Să trecem pe ţărmul celălalt!” 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: “Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: “Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40 Atunci le-a spus: “De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: “Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”
Cuvântul Domnului
Doamne, de multe ori am cedat ispitelor și am căzut în păcat. Cunosc binele pe care ar trebui să-l săvârșesc, dar de multe ori aleg să fac, în schimb, răul. În ciuda păcatelor, mă întorc din nou la tine, având încredere că mă vei vindeca și îmi vei oferi din nou prietenia ta.
Păcatul ne orbește
David tocmai comisese adulter cu Batşéba și l-a ucis pe soțul ei, Urie. Abia când Natan l-a confruntat, David și-a dat seama de gravitatea păcatelor sale. Mânia lui David se aprinsese împotriva unui om care furase un miel, așa cum Natan i-a povestit în parabola sa. El a putut constata cât de îngrozitor a fost bogatul. De ce a fost David atât de orb față de păcatul său, care era mult mai grav și mai mortal?
Rugăciunea de căință a lui David
Psalmul 51 este considerat ca fiind rugăciunea de pocăință a lui David. Psalmul începe prin a exprima modul în care suntem marcați de slăbiciune morală și de păcat încă de la începutul existenței noastre. El folosește trei termeni pentru a descrie natura complexă a păcatului. Primul cuvânt pentru păcat în psalm este chātā, care înseamnă ratarea țintei. Acest lucru ne învață că păcatul ne duce departe de comuniunea cu Dumnezeu, care rămâne scopul existenței noastre. Cel de-al doilea cuvânt din psalm pentru păcat este awon, care exprimă ideea de ceva sucit sau pervertit și indică faptul că păcatul este o abatere de la calea cea dreaptă. Opusul acestuia este convertirea (shub), care este o întoarcere la calea cea dreaptă (51,13). Cel de-al treilea cuvânt din psalm pentru păcat este peshā, iar acesta se referă la o fărădelege sau la un fel de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, a regelui sau a altor ființe umane. În acest fel, păcatul este văzut ca o respingere și o acțiune împotriva planului lui Dumnezeu cu privire la omenire. Psalmul îi cere lui Dumnezeu să aibă milă de noi, să ne șteargă fărădelegile și nelegiuirile, să ne curețe de păcate, să ne recreeze inimile și să reînnoiască puterea spiritului nostru. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este cea a unui suflet mâhnit și a unei inimi smerite.
Isus are putere dumnezeiască
Marcu începe o nouă secțiune a Evangheliei sale care prezintă autoritatea lui Isus asupra naturii, a bolii, a demonilor și chiar a morții (cf. Mc 4,35-5,43). Acțiunile lui Isus relevă natura sa dumnezeiască în diferite moduri și, de asemenea, misiunea sa în ajutorul omenirii. Liniștind marea, Isus arată că este Stăpânul întregii creații. Marea era văzută ca un simbol al haosului și locuință a răului, iar puterea lui Isus asupra ei însemna că are și puterea de a elibera omenirea de teama de moarte. Prin Cristos, frica și teroarea străveche a mării au fost transformate în frică plină de respect și filială față de Dumnezeu. Stăpânind marea, Isus își manifestă autoritatea divină. Astfel de acțiuni reprezintă invitații la a crede în Isus. Iar cititorului i se pune o întrebare de către Marcu: Cine este acesta? Noi ar trebui să răspundem: acesta este Isus, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care are puterea de a ne ierta păcatele și de a ne salva din moarte.
Doamne Isuse, te-ai făcut om și ai trăit între de noi. Tu știi ce înseamnă să fii ispitit și să suferi. Nu ai cedat. Nu ai dat greș. Ai fost victorios asupra diavolului și ai rămas fidel iubirii și voinței Tatălui. Ajută-mă în momentele în care sunt ispitit să fiu victorios așa cum ai fost tu.
Păcatul lui David a început cu puțin. A fost leneș, nu a fost acolo unde ar fi trebuit să fie și a cedat ispitei poftelor. Faptul că a cedat în mica ispită a lenei s-a transformat apoi în adulter și crimă. Când constatăm că am săvârșit un păcat grav, poate fi bine, în cadrul unui examen de conștiință, să ne întoarcem la momentul în care a început totul. Cunoașterea noastră și a tendințelor noastre ne poate ajuta în lupta cu păcatul și ne poate ajuta să rezistăm micilor ispite cu care ne confruntăm în fiecare zi.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: