PUTEREA

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!”. Prima ispită pe care Domnul Isus a trebuit să o îndure a fost ispita de a folosi în mod abuziv puterea sa dumnezeiască. Diavolul era conștient că Isus avea puterea de a transforma pietrele în pâini printr-o simplă poruncă. Dar Domnul nu venise să se mulțumească pe sine și să profite de puterea sa preasfântă. El a venit să se sacrifice din iubire și pentru mântuirea sufletelor, ceea ce reprezenta o întrebuințare minunată și profundă a puterii sale sfinte.

Fiecăruia dintre noi i s-a încredințat o responsabilitate, și odată cu aceasta, o anumită putere. De exemplu, cei cărora li s-au încredințat mulți bani pot, fie să abuzeze de avere pentru răsfățul lor, în mod egoist, fie să o folosească spre slava lui Dumnezeu. Alții au talente naturale, precum aptitudini muzicale, în artă, cunoștințe în domeniul mecanicii, abilități fizice, etc. Fiecare dintre noi ar trebui să-și analizeze în mod atent viața, să-și identifice darurile și talentele, înțelegând, apoi, cum le putem folosi mai bine spre slava lui Dumnezeu.

Ce daruri, binecuvântări sau talente ați primit? La ce vă pricepeți? În ce domenii ați fost mai binecuvântat decât alții? „Darul” lui Isus a fost însăși dumnezeirea sa. Și, deși ar fi putut să folosească puterea dumnezeirii sale în interesul său, pentru a-și potoli foamea, nu a făcut-o. Diavolul l-a ispitit să facă acest lucru și Domnul l-a refuzat.

Pe măsură ce meditați la refuzul lui Isus de a-și folosi puterea divină într-un mod egoist, analizați cu sinceritate modul în care vă folosiți de ceea ce stăpâniți. Puneți tot ceea ce aveți, tot ceea ce sunteți, fiecare dar și toate talentele dumneavoastră în slujba lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor? Sau cădeți cu ușurință pradă tentației de a vă folosi de binecuvântările primite pentru propria dumneavoastră satisfacție?

Reflectați asupra puterii care v-a fost încredințată. Isus ne-a oferit exemplu și a folosit puterea sa divină cu scopul exclusiv de a împlini voința Tatălui. El a îndurat căldura, foamea, setea, ispitele, disconfortul și multe alte încercări, de bunăvoie și cu bucurie, pentru că făcând toate acestea a împlinit voința Tatălui. Analizați-vă viața și gândiți-vă dacă imitați sau nu exemplul Domnului Isus. Dedicați-vă întreaga energie singurului scop pentru care merită cu adevărat să trăiești: împlinirea voinței lui Dumnezeu.