PUTERILE UNEI MAME

Mama lui Alexandru cel Mare, Olimpia, se deda cu multă ușurință la intrigi politice și-i plăcea să intervină în atribuțiile guvernului. Alexandru – ca fiu – o domolea cu drag și fără probleme. În timpul uneia dintre largile sale absențe datorate războiului, Alexandru l-a lăsat pe Antipatros ca guvernator al  Macedoniei.

Într-o zi, a primit un mesaj de la Antipatros, în care se plângea de intervențiile continue ale Olimpiei în guvernarea țării și îl ruga să nu întârzie în a se întoarce, pentru că acea situație ajunsese insuportabilă.

Alexandru, după ce a citit mesajul, a exclamat:

– Antipatros este un guvernator bun, dar nu-i cunoaște pe oameni! Nu știe că o singură lacrimă de-a mamei mele poate să mă facă să uit tot ceea ce el îmi spune în această scrisoare.

Un fiu, în fața rugăminții mamei sale, nu face doar ceea ce poate: face chiar și ore în afara programului.

Maria, în fața lui Isus, este atotputernicia imploratoare.