RĂMÂNEȚI ÎN DUMNEZEU ȘI ACȚIONAȚI CU DREPTATE
EVANGHELIA
L-am găsit pe Mesia!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,35-42
În acel timp, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. 36 Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: “Iată-l pe mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. 38 Isus întorcându-se şi văzându-i că îl urmează, le-a zis: “Ce căutaţi?” Ei i-au spus: “Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule!» – unde locuieşti?” 39 El le-a zis: “Veniţi şi vedeţi!” Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: “L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă «Cristos»” – 42 şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: “Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi «Chefa» – care înseamnă «Petru»”.
Cuvântul Domnului
Doamne, tu mă inviți în fiecare zi să vin și să rămân cu tine. Aceasta este ceea ce îmi doresc cel mai mult; vreau să rămân cu tine și să trăiesc cu tine în toate zilele vieții mele.
Au rămas cu Isus
Evanghelia după Ioan ne spune cum doi dintre discipolii lui Ioan Botezătorul, Andrei și, cel mai probabil, apostolul Ioan, l-au urmat pe Isus și l-au întrebat cu privire la locul unde locuia. Cei doi ucenici ai lui Ioan au văzut unde locuia Isus și au rămas cu el în acea zi. Aceasta este o imagine minunată cu privire la viața de credință. Presupune mult mai mult decât a-l imita pe Isus. Implică să intri într-o adevărată comuniune cu Isus, El rămânând cu noi și noi cu el. Vedem marele efect al faptului de a rămâne cu Isus: cei doi ucenici au dorit ca și alții să vină și să-l întâlnească, personal, pe Isus. Andrei îl aduce pe fratele său Simon la Isus. Iar Isus îi schimbă imediat numele lui Simon în „Chéfa”, cuvântul aramaic pentru „stâncă”. De fapt, numele „Petru” este cuvântul grecesc pentru „stâncă”, iar pe această stâncă, Isus își va zidi Biserica (vezi Mt 16,18).
Să acționăm ca și copii ai lui Dumnezeu
La fel ca Evanghelia după Sfântul Ioan, Prima sa Scrisoare folosește contrastele. Contrastul de astăzi este între cei care arată că sunt copii și sclavi ai diavolului, persistând în păcate grave, și cei care dovedesc că sunt adevărați copii ai lui Dumnezeu, acționând cu dreptate. Pentru Ioan, a acționa cu dreptate înseamnă a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele. Ca și catolici, noi nu susținem că suntem îndreptățiți exclusiv prin credință. Deși justificarea noastră inițială, care ne plasează într-o relație corectă cu Dumnezeu, se obține prin credință și este nemeritată, trebuie ca această credință inițială să se dezvolte prin fapte de iubire și dreptate, astfel încât să obținem privilegiul de a-l vedea pe Dumnezeu în ceruri. Aceasta înseamnă că, deși nu merităm darul inițial al harului sfințitor, suntem îndemnați să câștigăm gloria cerului prin fapte de iubire, fiind întăriți de harul dumnezeiesc.
Să acționăm cu dreptate
Putem acționa cu dreptate pentru că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, primim harul sfințitor și virtuțile credinței, speranței și iubirii. Harul rămâne în sufletul nostru și ne face părtași la viața dumnezeiască. Credința ajută mintea noastră și o conduce la înțelegerea unor adevăruri care depășesc capacitatea noastră obișnuită de înțelegere. Speranța dăinuie în inima noastră și ne face să tindem spre Dumnezeu. Iubirea purifică intențiile noastre și ne unește cu Dumnezeu în mod imperfect în această viață și în mod desăvârșit în viața viitoare. Impulsionați de harul divin și înzestrați cu virtuțile insuflate, putem acționa în mod corect și putem dobândi viața veșnică!
Doamne, unde locuiești? Locuiești în tabernacol și pot să te vizitez. Rămâi în cei săraci și pot să te slujesc. Ești prezent în cei flămânzi și pot să te hrănesc. Ești în spital și te pot vizita. Ești în inima mea și pot fi cu tine.
La sfârșitul fiecărei zile, este bine să privim înapoi și să vedem unde am eșuat și, eventual, am păcătuit și unde am acționat cu adevărat ca și copii ai lui Dumnezeu. Pe de o parte, ar trebui să ne cerem cu umilință iertare pentru greșelile noastre și să căutăm să primim îndurarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrurile bune pe care le realizăm prin harul său. Această practică zilnică ne va ajuta să rămânem uniți cu Dumnezeu în iubire și să ne comportăm cu adevărat ca și copii ai săi.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: