RĂNILE IUBIRII
LECTURA I
O singură inimă şi un singur suflet.
Citire din Faptele Apostolilor 4,32-35
În zilele acelea, mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci pe toate le aveau în comun. 33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. 34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute 35 şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),2-4.16ab-18.22-24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.
2 Să spună acum Israel că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună acum casa lui Aaron că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună acum cei care se tem de Domnul:
veşnică este îndurarea lui! R.
16ab Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi istorisi faptele Domnului.
18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morţii. R.
22 Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.
LECTURA A II-A
Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6
Iubiţilor, oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu şi oricine îl iubeşte pe cel care a dat naştere îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. 2 Prin aceasta cunoaştem că îi iubim pe copiii lui Dumnezeu, dacă îl iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. 3 Pentru că aceasta este iubirea lui Dumnezeu: să păzim poruncile lui, iar poruncile lui nu sunt grele. 4 Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră. 5 Însă cine învinge lumea dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. Şi Duhul este cel care dă mărturie pentru că Duhul este adevărul.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)
EVANGHELIA
După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi doresc nespus de mult viața veșnică în numele Fiului tău, Isus Cristos. În timp ce îmi croiesc drumul prin această lume trecătoare, păstrează-mi ochii ațintiți spre cer și ajută-mă să fiu un instrument al iubirii tale milostive. Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
Rănile Iubirii
În Evanghelie, Ioan ne vorbește despre prima și a doua apariție a lui Isus înviat. Prima apariție a avut loc duminica, în ziua Învierii. Cea de-a doua a avut loc tot în ziua de duminică, exact o săptămână mai târziu. Din anumite motive, apostolul Toma nu a fost prezent la prima apariție și a spus că nu va crede până când nu-l va vedea pe Isus înviat și nu va verifica rănile pătimirii sale. Din acest motiv, Toma este numit „Toma Necredinciosul”. Dar, în realitate, toți apostolii, cu excepția, poate, a lui Ioan, au fost înceți în a crede sau s-au îndoit. De fapt, Evanghelia după Sfântul Marcu ne spune că Isus i-a mustrat pe cei unsprezece pentru necredința lor. Cei unsprezece nu au crezut-o pe Maria Magdalena atunci când aceasta le-a spus că L-a văzut pe Domnul înviat. Și, deși unii ucenici au crezut că Isus i se arătase lui Simon Petru (Lc 24,33-35), unii dintre ceilalți ucenici nu i-au crezut pe cei doi ucenici care L-au întâlnit pe Isus pe drumul spre Emaus și L-au recunoscut la Frângerea Pâinii (Mc 16,12-13). Toma a spus că nu crede până nu vede ceea ce au văzut ceilalți apostoli. Când Isus apare pentru a doua oară, îi arată mâinile și coasta lui Toma și îl invită să îi verifice rănile. Acest lucru este important, deoarece trupul lui Cristos înviat era diferit. Arătarea rănilor cuielor și a coastei deschise oferă dovada continuității. Isus cel înviat este diferit, dar este aceeași persoană care a fost cu ei în timpul activității sale publice. Faptul că trupul glorificat al lui Isus înviat poartă încă rănile răstignirii este o mărturie a profunzimii iubirii sale pentru noi.
Două daruri
Când Isus le apare ucenicilor săi, le oferă două daruri. Primul este darul păcii, care este un rod al Noului Legământ. La fiecare celebrare euharistică, ne amintim de această pace chiar înainte de împărtășanie: „Doamne Isuse Cristoase, care le-ai spus apostolilor tăi: „Pace vă las vouă, pacea mea vă dau vouă”; nu privi la păcatele noastre, ci la credința Bisericii tale și binevoiește a-i dărui pacea și unirea, după bunăvoința ta…”. Prin credință și prin Botez intrăm în Noul Legământ cu Isus și suntem împăcați cu Dumnezeu. Al doilea dar pe care Isus înviat îl oferă ucenicilor săi este darul Duhului Sfânt și puterea de a ierta păcatele. Duhul Sfânt îi va călăuzi pe apostoli spre plinătatea adevărului cu privire la Isus și lucrarea sa mântuitoare. Lucrarea de mântuire a lui Isus este continuată în cadrul Bisericii prin Sacramente. Prin Sacramentul Reconcilierii, suntem din nou împăcați cu Dumnezeu, iar Biserica se reînnoiește întru sfințenie.
Adevărata solidaritate în comunitatea creștină de la început
În prima lectură, vedem efectele darurilor lui Isus. Biserica de la început avea o singură inimă și un singur gând. Trăiau în pace și armonie și își împărțeau unii cu alții bunurile și averile. Aceasta este adevărata solidaritate. Cei care aveau bunuri au împărțit cu generozitate cu cei din comunitate care se aflau în nevoie. Nimeni nu era egoist, ci își asumau grija fraților și surorilor lor, în special a celor aflați în nevoie.
Doamne Isuse, revarsă în inima mea darurile păcii și ale Duhului Sfânt. Copleșește-mă cu iubirea și milostivirea ta, ca să mă pot îngriji de frații și surorile mele aflați în nevoie. Inspiră-mă să fiu generos și să-mi folosesc bine timpul și resursele.
Să-l vedem pe apostolul Toma depășindu-și îndoiala printr-o profundă credință, acest lucru ne mângâie în nesiguranțele noastre. Cuvintele pe care Isus i le adresează lui Toma ne reamintesc adevăratul sens al credinței mature și ne încurajează să perseverăm în călătoria noastră de credință.
Sunt îndoieli pe care trebuie să le depășesc în viața mea de credință?
Credința mea a fost zdruncinată sau slăbită de păcatele și delictele unor membri ai ierarhiei Bisericii?
În ce mod mă îndeamnă astăzi Dumnezeu să aprofundez credința mea și să mă implic în eradicarea răului din societatea noastră și din Biserică?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: