RĂSCUMPĂRAREA JUBILIARĂ
LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! 2 Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. 3 Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4 Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10(R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.
7 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.
8 Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.
9 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.
10 Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.
LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, 15 şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. 16 Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. 17 De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. 18 Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 “Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, Te preamăresc și Îți mulțumesc pentru marea Ta îndurare. Ajută-mă să evoluez și să devin tot mai puternic. Copleșește-mă cu înțelepciunea Ta și fii milostiv cu mine.
O ceremonie preoțească de consacrare, nu de răscumpărare
Când Luca relatează povestea prezentării Domnului în Templu, el face referire la Cartea Exodului (13,2), care spune: „Sfinţeşte-mi orice întâi născut care deschide pântecele dintre fiii lui Israél, atât dintre oameni, cât şi dintre animale: acesta este al meu”. Aceasta înseamnă că primii copii născuți și primii născuți ai animalelor din Israel aparțineau cu toții lui Dumnezeu. Primii fii născuți ai poporului trebuiau să fie dedicați slujirii sacre, în timp ce primii născuți ai vitelor, oilor și caprelor erau oferiți Domnului ca jertfe de sacrificiu. Pentru că fiii lui Israel au păcătuit la Sinai închinându-se vițelului de aur, iar leviții s-au aliat de partea lui Moise, descendenții lui Levi au obținut privilegiile consacrării deținute inițial de fiii întâi născuți. În timp ce fiii leviți erau consacrați pentru slujire, fiii întâi-născuți ai lui Israel care nu erau leviți trebuiau să fie răscumpărați de la slujirea lor sau răscumpărați (Ex 34,20) cu o plată de cinci sicli (Num 18,15-16). În loc să spună că Maria și Iosif l-au adus pe Isus la Ierusalim pentru a-l răscumpăra, Luca spune că l-au adus pentru a-l prezenta Domnului și implică faptul că Isus a fost consacrat pentru a fi preot chiar dacă nu era levit.
Răscumpărarea jubiliară
Răscumpărarea a fost o dimensiune importantă și fundamentală a Anului Jubiliar, pe care Moise l-a poruncit să fie sărbătorit la fiecare cincizeci de ani. Dacă cineva era vândut ca sclav pentru a plăti o datorie sau trebuia să își vândă pământul strămoșesc pentru a plăti o datorie, acesta era eliberat din sclavie, iar pământul îi era înapoiat în timpul Anului Jubiliar. Anul Jubileului începea cu Ziua Ispășirii, cea mai sfântă zi a anului. Acest lucru însemna că Anul Jubiliar începea mai întâi cu eliberarea spirituală. “În Ziua Ispășirii, israeliții erau răscumpărați în mod simbolic de datoria tuturor păcatelor lor prin sângele mielului, care îl prefigura pe Isus, adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Odată ce erau răscumpărați și reconciliați cu Dumnezeu, urma și răscumpărarea și reconcilierea cu semenii lor. Trâmbița răsuna în toată țara, iar toate sclaviile luau sfârșit și datoriile erau iertate” (Bergsma, Isus and the Jubilee, 44). Isus nu a venit pentru a fi răscumpărat, ci pentru a ne răscumpăra pe toți.
Un Mare Preot milostiv și credincios
Isus, ca fiu nou-născut de numai patruzeci de zile, nu avea nevoie să fie izbăvit sau răscumpărat din serviciul preoțesc. Luca ne spune că era un om în Ierusalim, pe nume Simeon, care aștepta „mângâierea lui Israel”. Această expresie se referă la momentul în care Domnul Dumnezeu avea să-și salveze poporul și să restaureze Împărăția lui David (a se vedea Is 40,1; 52,9; 61,2-3). În calitate de Mare Preot veșnic, Isus nu a venit să își elibereze poporul de sub stăpânirea neamurilor și să restabilească un regat politic. El a venit să ne elibereze de sclavia păcatului și de frica de moarte și să instaureze Împărăția lui Dumnezeu. El reface Regatul lui David, care decăzuse, la nivel spiritual. Isus domnește, nu de pe un tron temporal și pământesc într-un oraș pământesc, ci de pe tronul său, de la dreapta Tatălui. Scrisoarea către Evrei proclamă marele mister al modului în care Isus și-a asumat natura noastră omenească și a distrus moartea prin moartea sa pe cruce. După ce a trăit asemenea nouă, după ce a suferit ceea ce suferim noi și după ce a fost încercat așa cum suntem noi încercați, el a devenit solidar cu noi, înțelege condiția noastră și este milostiv față de noi.
Doamne Isuse, Mare Preot milostiv și credincios, mângâie-mă și adresează-mi cuvinte tandre și pline de îndurare. Contemplându-te ca prunc prezentat în Templu, dă-mi o simplitate asemănătoare celei a unui copil și bucuria de a te întâlni în Casa Tatălui.
Cum trăiesc eu acest An Jubiliar 2025? L-am început căutând eliberarea spirituală prin Sacramentul Reconcilierii? Sunt familiarizat cu privire la indulgențele oferite pe parcursul acestui an?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: