LECTURA I
Aţi fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, mielul fără meteahnă şi neprihănit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,18-25
Preaiubiţilor, voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens moştenită de la părinţi, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit, 20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă. 21 Prin el voi credeţi în Dumnezeu, care l-a înviat din morţi şi i-a dat gloria aşa încât credinţa şi speranţa voastră să fie în Dumnezeu. 22 Deoarece, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fără ipocrizie, iubiţi-vă cu înflăcărare unii pe alţii cu inimi curate, 23 pentru că aţi fost renăscuţi nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul lui Dumnezeu, cel viu şi care rămâne, 24 căci: “Orice om este ca iarba şi toată gloria lui ca floarea ierbii: iarba s-a uscat şi floarea a căzut; 25 dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci”. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci ca el să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,32-45
În acel timp, erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început să le vorbească despre cele ce aveau să i se întâmple: 33 “Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor. 34 Aceştia îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide, dar după trei zile va învia”. 35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de el şi i-au spus: “Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”. 36 El le-a spus: “Ce vreţi să fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: “Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta, în gloria ta!” 38 Dar Isus le-a spus: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: “Putem”. Iar Isus le-a zis: “Potirul pe care-l beau eu, îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. 40 Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. 41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: “Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi, să fie sclavul vostru 44 şi cine vrea să fie primul între voi, să fie servitorul tuturor! 45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Cuvântul Domnului

Doamne Dumnezeule, contemplu și astăzi misterul răscumpărării. Tu ai pregătit răscumpărarea noastră încă de la început și ai promis că Fiul tău va zdrobi într-o zi capul șarpelui străvechi și ne va răscumpăra, în calitate de  Frate al nostru, de datoria păcatului. Fă ca și în această zi să-ți fiu recunoscător pentru un Răscumpărător atât de mare!

Al treilea anunț al pătimirii

Evanghelia după Sfântul Marcu este cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii. Dacă ar fi fost o problemă legată de spațiu, de ce ar fi inclus trei preziceri ale pătimirii în loc de una singură? În afară de faptul că Isus însuși și-a profețit de trei ori pătimirea pe drumul spre Ierusalim, fiecare profeție a provocat reacții diferite și a devenit o oportunitate de învățătură. Atunci când Isus și-a prezis prima oară pătimirea, Petru l-a luat deoparte și a încercat să-l convingă să nu meargă până la capăt (Mc 8,31-33). Isus l-a mustrat pe Petru și apoi i-a invitat pe discipolii săi să îl urmeze și să își ia crucea. Când Isus și-a prezis pătimirea a doua oară, ucenicii au fost reduși la tăcere, nu au înțeles și s-au temut să îl întrebe pe Isus despre viitoarea sa suferință (Mc 9,30-32). În particular, ei au discutat care dintre ei era cel mai mare. Isus a profitat de ocazie pentru a-i învăța despre adevărata măreție a umilinței, a slujirii și a iubirii. Atunci când Isus a prezis pentru a treia oară pătimirea, doi dintre ucenicii lui Isus au căutat cu nerăbdare locuri alături de Isus în împărăția sa și au făgăduit să bea potirul pătimirii împreună cu Isus. Cele trei profeții ale pătimirii descriu călătoria de credință a ucenicilor: de la opoziție, la neînțelegere și apoi la dorința de a suferi în unire cu Cristos.

A bea potirul lui Cristos

Vechiul Testament folosește imaginea de a bea dintr-un potir pentru a descrie fie binecuvântarea pe care Dumnezeu o oferă credincioșilor (Ps 16,5; 23,5; 116,13), fie suferința la care Dumnezeu îi determină pe cei necredincioși (Ps 75,8; Is 51,17-22; Ier 49,12; Ez 23,31-34). Isus vorbește despre aceasta din urmă. Și, deși Isus era nevinovat și neprihănit, avea să consume paharul umplut pentru cei păcătoși (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 85). El le cere ucenicilor săi să fie dispuși să participe la suferința sa răscumpărătoare. Făcând referire la potir, Isus face trimitere și la potirul euharistic al Sângelui său (Mc 14,23-24): a bea potirul și a fi botezat prin pătimirea lui Isus devine izvorul mântuirii pentru toți cei care îl acceptă pe Domnul (Healy, The Gospel of Mark, 213). Sacramentele Botezului și Euharistiei reprezintă modalitatea prin care ucenicii pot ajunge la slava viitoare (Healy, The Gospel of Mark, 213). Fiii lui Zebedeu, Iacob și Ioan, declară că sunt dispuși să sufere alături de Isus. Isus clarifică faptul că vor suferi, dar că atribuirea locurilor de slavă aparține Tatălui. Iacob și Ioan vor exercita, într-adevăr, funcții de conducere în Biserică. „Isus îi avertizează că nu trebuie să imite fastul și tirania conducătorilor acestei lumi, ci umilința și slujirea pe care le-a exemplificat Domnul în timpul activității sale publice (In 13:14-15)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 85).

Am fost răscumpărați

Isus își încheie cea de-a treia prevestire a pătimirii sale făcând referire la răscumpărarea pe care o va plăti. În Prima sa Scrisoare, Petru vorbește și el despre răscumpărare. Petru explică diferența între a fi răscumpărați cu bani și a fi răscumpărați prin Sângele lui Cristos. Vechea Lege a lui Moise stabilea că o rudă era obligată să te răscumpere dacă ajungeai dator sau în sclavie și îți pierdeai pământul strămoșesc (Lev 25,47-49). „În calitate de Tată, Dumnezeu este «Răscumpărătorul» lui Israel (Is 41,14; 54,5), care l-a răscumpărat pe fiul său iubit din Egipt (Ex 4,22-23; Dt 7,8)” (Biblia de studiu catolică Ignatius: Noul Testament, p. 85). Ca Răscumpărător al nostru, Isus este ruda care ne răscumpără, nu de la o datorie financiară, ci de la datoria impusă de păcat. El a plătit prețul răscumpărării noastre. El este Mielul lui Dumnezeu, al cărui Sânge a fost vărsat pe cruce, care a ridicat păcatele lumii. Odată purificați, suntem chemați să ne iubim frații și surorile cu o inimă curată. Am fost renăscuți prin Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, tu ai adoptat o față ca un cremene și te-ai îndreptat spre Ierusalim pentru a ne răscumpăra prin vărsarea Sângelui tău. Meritam moartea, pentru că am încălcat legământul cu Dumnezeu, însă tu nu ne-ai abandonat, ci ai luat asupra ta datoria noastră. Tu ai plătit prețul răscumpărării noastre și ai stabilit Legământul Nou și veșnic de care ne bucurăm acum.

Sunt dispus să împărtășesc suferința răscumpărătoare a lui Isus?

Sunt recunoscător pentru cele suferite de Isus în calitate de Răscumpărător al nostru sau mă plâng și deplâng durerile și neplăcerile vieții de zi cu zi?

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: