Era momentul Împărtășaniei la sfânta Liturghie. O femeie se apropie cu evlavie de rândul celor care se împărtășeau. Ajungând la preot, acesta spune, arătând sfânta ostie:

– Trupul lui Cristos.

Iar buna femeie, cu o exclamație ieșită din suflet, răspunde:

– Mântuiește-mă!

 

Ca răspuns nu este cel indicat, însă ca cerere este foarte potrivită.

Se vede că buna doamnă era obișnuită să recite acea pioasă și prețioasă rugăciune a sfântului Ignațiu:

Sufletul lui Cristos, sfințește-mă. Trupul lui Cristos, mântuiește-mă. Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste. Apa coastei lui Cristos, spală-mă. Patima lui Cristos, întărește-mă.

O, bune Isuse, ascultă-mă! În rănile tale ascunde-mă. Nu lăsa să mă despart de tine. De vrăjmașul cel rău mă apără. În ceasul morții mele cheamă-mă. Și poruncește-mi să vin la tine, ca să te laud cu sfinții tăi, în vecii vecilor. Amin.

O rugăciune foarte potrivită pentru momentul primirii lui Isus și, mai mult, pentru minutele care urmează acestei profunde îmbrățișări pe care o cuprinde fiecare Împărtășanie.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014