RĂSPUNSUL LUI CRISTOS CU PRIVIRE LA ÎNTREBAREA DESPRE SENSUL VIEȚII

LECTURA I
Nu este nimic nou sub soare.
Citire din cartea lui Qohelet 1,2-11
Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelet -, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune! 3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care trudeşte sub soare? 4 O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu. 5 Soarele răsare, soarele apune, tânjeşte spre locul de unde va răsări. 6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord, se învârte şi înconjoară şi se întoarce vântul pe circuitul său. 7 Toate râurile curg spre mare şi marea nu se umple: spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă. 8 Toate lucrurile se frământă şi niciun om nu poate să spună de ce; ochiul nu se satură să vadă şi urechea nu se umple cu ceea ce aude. 9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub soare. 10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună: “Iată, acesta este nou!”, dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră. 11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit la cei care vor fi după.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),3-4.5-6.12-13.14 şi 17 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.
3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: “Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.
5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.
12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi!
14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)
EVANGHELIA
Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,7-9
În acel timp, Irod tetrarhul a auzit despre toate cele pe care le făcea Isus şi era nedumerit, pentru că unii ziceau: “Ioan a înviat din morţi”, 8 alţii: “S-a arătat Ilie”; iar alţii: “A înviat unul dintre profeţii cei vechi”. 9 Atunci Irod a spus: “Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este, dar, acesta despre care aud atâtea?” Şi căuta să-l vadă.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi încredințez viața în mâinile Tale. Îmi încredințez sufletul grijii Tale. Călăuzește-mi pașii și ajută-mă să înțeleg sensul vieții mele. Ajută-mă să cunosc calea pe care o urmez și ce trebuie să fac.
Ce se întâmplă dacă viața este lipsită de sens?
Autorul Eclesiastului, cunoscut sub numele de Qohelét sau Predicatorul, „privește lumea aproape exclusiv din punctul de vedere al rațiunii, experienței și observării la nivel uman” (Ignatius Catholic Study Bible: Proverbs, Ecclesiastes, Song of Solomon, 66). Qohelét recunoaște că Dumnezeu este Domn peste întreaga lume, dar nu examinează în detaliu relația dintre noi și Dumnezeu. „Din această perspectivă limitată, în care credința este adesea omisă din discuție, autorul nu poate decât să concluzioneze că totul este „deșertăciune” (1,2; 12,8). S-ar putea spune că Eclesiastul dezvăluie problema la care Biblia oferă soluția, și anume că viața este lipsită de sens dacă moartea este destinul nostru ultim și dacă omul nu are nicio speranță de fericire care să se situeze dincolo de mormânt” (Ignatius Catholic Study Bible: Proverbs, Ecclesiastes, Song of Solomon, 66). Sfântul Bonaventura are un punct de vedere diferit și spune că cele trei cărți atribuite lui Solomon reprezintă trei etape ale creșterii spirituale: Proverbele ne învață cum să trăim cu înțelepciune în lume, Eclesiastul ne învață disprețul față de lucrurile lumești, iar Cântarea Cântărilor ne învață dragostea față de lucrurile cerești. (a se vedea Ignatius Catholic Study Bible: Proverbe, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, 67).
O viziune pesimistă cu privire la ciclul nesfârșit al vieții și al naturii
Prima lectură este preluată din prologul Cărții lui Qohelét, care anunță că munca și strădaniile omului sunt în zadar. Qohelét meditează asupra ciclului vieții și a ciclului naturii. Generații de oameni vin și pleacă, soarele răsare și apune, vântul vine și pleacă, iar râurile se îndreaptă spre mare, dar sunt umplute continuu doar pentru a se scurge din nou înapoi. Totul pare să se întoarcă de unde a a început. Qohelét contemplă, de asemenea, istoria omenirii și o vede repetându-se: ceea ce a fost făcut este ceea ce va fi făcut; nu este nimic nou sub soare (1,9). În cele din urmă, predicatorul se întreabă cine își va aminti ce s-a făcut în trecut și concluzionează că nimeni nu-și va aminti de lucrurile viitoare.
Punctul culminant al istoriei în Isus Cristos
Răspunsul la această viziune pesimistă a vieții, a lumii și a istoriei se găsește în Isus Cristos și în revelația sa. Natura este într-adevăr ciclică, dar istoria umană nu este. Ea este liniară și culminează cu Isus Cristos. Totul conduce la Întruparea, Pătimirea, Moartea și Învierea lui Cristos. Și, după acest „moment”, totul devine diferit. Împărăția lui Dumnezeu este inaugurată și își așteaptă întemeierea definitivă de la sfârșitul veacurilor. Isus Cristos ne oferă motive să sperăm. El a deschis pentru noi calea către mântuire. Putem să îi urmăm calea și să ajungem să fim în comuniune cu el. Noi nu îl căutăm pe Cristos precum Irod. Irod era nedumerit de faptele mărețe ale lui Isus și era doar curios. A căutat să îl vadă doar pentru a vedea un semn minunat. Și poporul începuse să se întrebe: Cine este Isus? Este el un alt profet precum Ilie sau Ioan? Cine este el?
Doamne Isuse, Tu ești apogeul întregii istorii a omenirii. Tu ești Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Călăuzește-mă pe măsură ce mă îndrept spre destinul meu veșnic. Tu știi când mă voi poticni și când voi rămâne credincios. Ajută-mă mai ales când sunt slab și asaltat de ispite.
Fiecare dintre noi este întrebat astăzi de Isus: „Cine spui tu că Eu sunt? Sunt doar un alt profet, rabin sau învățător? Crezi că sunt Cristos?”. Să sperăm că vom răspunde precum Petru „Tu ești Cristosul lui Dumnezeu” și ca Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Nu numai toată istoria este concentrată pe Cristos, ci și viața noastră personală și de familie ar trebui, de asemenea, să fie concentrate pe Cristos. Cum pot să-mi orientez viața în mod concret către Cristos în această zi?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
