LECTURA I
Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, Absalom a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. Părul capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut mai departe. 10 Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ioab: “Iată, l-am văzut pe Absalom agăţat de un stejar”. 14b A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, încă viu în mijlocul stejarului. 24 David şedea între cele două porţi. Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur! 25a Străjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. 30 Regele i-a zis: “Stai aici deoparte!” Şi Ahimaaţ a stat deoparte. 31 Dar, iată, Cuşi a ajuns. Şi a zis Cuşi: “Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!” 32 Regele i-a zis lui Cuşi: “Îi este bine tânărului Absalom?” Cuşi i-a răspuns: “Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!” 19,1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: “Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 I-au adus la cunoştinţă lui Ioab: “Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalom”. 3 În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 85(86),1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ţi, Doamne, urechea, ia aminte şi răspunde-mi!

1 Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi,
pentru că sunt sărman şi în nevoi!
2 Păzeşte-mi sufletul, pentru că îţi sunt credincios!
Mântuieşte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tău,
care şi-a pus încrederea în tine! R.

3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne! R.

5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fetiţă, îţi spun scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: “Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea, ca să fie vindecată şi să trăiască!” 24 Şi a plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: “De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată”. 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: “Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: “Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi s-a aruncat în faţa lui şi a spus tot adevărul. 34 Atunci el i-a spus: “Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!” 35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: “Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?” 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: “Nu te teme, crede numai!” 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: “De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: “Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnă: “Fetiţă, îţi spun scoală-te!” 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce.

Cuvântul Domnului

Doamne, mă înconjoară realitatea morții. Sunt persoane dragi, din familie și prieteni, care au murit. Ziua morții mele se apropie tot mai mult. Ajută-mă să mă pregătesc pentru o moarte sfântă. Fii mereu alături de mine.

Rebeliunea și moartea lui Absalom

Cartea a doua a lui Samuel ne spune că David nu l-a pedepsit pe fiul său, Absalom, pentru că l-a ucis pe Amnon, primul fiu născut al lui David. Lucrurile s-au înrăutățit când Absalom a organizat o rebeliune împotriva tatălui său și s-a proclamat rege. David a reacționat oarecum cu întârziere, dar în cele din urmă și-a adunat armata, a atacat trupele lui Absalom și a învins rebeliunea. Când Absalom și-a dat seama că va pierde, a fugit din luptă, dar s-a agățat cu părul în ramurile unui copac. Unul dintre oamenii puternici ai lui David, Ioab, a sfidat ordinele lui David de a nu-i face rău lui Absalom (2Sam 18,5) și l-a ucis. Ironia este că părul lung și frumos al lui Absalom, cu care se mândrea, a fost cauza pieirii sale.

Absalom și Iuda

Moartea lui Absalom prefigurează moartea lui Iuda: așa cum Absalom a ridicat mâna împotriva lui David, unsul Domnului, și a murit agățat într-un copac, tot așa și Iuda, care a ridicat mâna împotriva lui Isus, Unsul Domnului, a murit agățat într-un copac. Aceasta este o paralelă interesantă care subliniază consecințele grave ale trădării și rebeliunii împotriva celor unși de Dumnezeu. Reacția lui David când a aflat de moartea fiului său trimite la dragostea lui Dumnezeu, care îi iubește chiar și pe cei care se răzvrătesc și îl resping. David este model al păstorului care se întristează din cauza suferinței turmei sale și dorește să preia suferința turmei. Putem să ne imaginăm cum s-a întristat Isus pentru moartea lui Iuda, apostolul și prietenul său, care s-a lăsat pradă disperării în loc să caute îndurarea lui Dumnezeu.

Isus o readuce la viață pe fiica lui Iair

Marcu relatează cum Isus a readus-o la viață pe fiica lui Iair. În mijlocul relatării este amintită și vindecarea femeii care suferea de hemoragie. Isus îi transmite femeii că credința ei a salvat-o și a vindecat-o. Isus îl îndeamnă pe Iair să nu se teamă și să aibă credință. Cele două povești sunt, așadar, invitații la credință, dar manifestă și dorința profundă a omului de a fi eliberat de boală și izbăvit de moarte. Felul în care Marcu relatează istoria lui Iair arată mai ales cum acesta a fost invitat să crească în credință. În prima parte a povestirii, Iair crede că Isus are putere de vindecare. În a doua parte, lui Iair i se cere să creadă că Isus poate învinge chiar și moartea. La rândul nostru, suntem chemați creștem în credință asemene lui Iair.

Doamne Isuse, tu ai readus-o la viață pe fiica lui Iair. Cred și am încredere că mă poți vindeca și pe mine și că într-o zi mă vei învia la viața veșnică pentru a fi cu tine, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Mărește-mi credința! Mă voi strădui să-ți fiu credincios și să urmez călăuzirea Duhului Sfânt.

În calitate de creștini care credem în Isus, Învierea și Viața, știm că moartea nu are ultimul cuvânt. Moartea este, adesea, însoțită de tristețe și suferință. Și este corect să plângem trecerea celor dragi nouă din această viață. Totuși, privit cu ochii credinței, momentul morții reprezintă întâlnirea noastră finală cu Dumnezeu cel milostiv. În clipa morții noastre ne vom afla în fața Domnului care ne-a creat din iubire și ne-a răscumpărat prin singurul său Fiu. În momentul morții noastre, tot ceea ce am făcut va fi făcut cunoscut și fiecare intenție a inimii noastre va fi dezvăluită.

Dacă aș muri astăzi, cum aș fi judecat de Dumnezeu? Ce schimbări trebuie să fac chiar azi pentru a mă pregăti pentru ziua judecății? Acestea sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem în fiecare zi, pentru a ne asigura că trăim în conformitate cu învățăturile lui Cristos și că ne pregătim pentru întâlnirea noastră finală cu Dumnezeu.

Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:

www.epriest.com 

Urmăriți și: